Andriy Zholdak e un regizor ale carui spectacole spun intotdeauna ceva. Viata cu un idiot (montat la Teatrul Radu Stanca din Sibiu), dupa textul revoltatului Viktor Erofeev, autor cu o scriitura organic vizuala, pe gustul imaginarului explodat al regizorului ucrainian Andriy Zholdak, e un spectacol-concert. Cu operatori care filmeaza tot ce se intimpa pe scena, cu muzica live cintata de un inger crucificat de demoni care se ingina malefic-inocent si se privesc pervers, cu o orchestrare vizionara care te electrocuteaza. Halucinant ca o supradoza care-ti suresciteaza fiecare centru nervos si alienant dincolo de limita suportabilului, Viata cu un idiot e un spectacol total. Combustia emotiilor ii apropie pe actori si pe spectatori intr-o ''macelarie'' a simturilor, care are, in acelasi timp, o poezie uluitoare.Directivele partidului comunist il obliga pe un miner care nu produce destul sa ia acasa un nebun spitalizat. Prezenta idiotului care imprastie fecale pe pereti in camera strimta unde minerul si sotia lui traiesc, schimba radical existenta acestora. Femeia si idiotul isi descopera trupurile intr-o scena plina de brutalitate si candoare, ca doi copii care se ating pentru prima data si nu stiu exact pina unde pot sa mearga. Spasmul devine mingiiere asa cum numai Zholdak stie sa suprapuna si sa arda tensiuni diferite. Avortul femeii e momentul instrainarii ireversibile. Idiotul caruia ii e imposibil sa rosteasca un cuvint o loveste cu capul de geam intr-un exces de violenta dementa. O pasiune se sfirseste traumatizant, alta incepe. Idiotul si minerul se iubesc, femeia innebuneste. Povestea e dusa de Zholdak intr-o zona a realismului frust si onirismului expansiv.Imaginati-va tot ce e mai constrastant cu putinta pentru a putea ajuge in miezul lumii lui Zholdak. Tot ce, in mod obisnuit, nu poate fi pus impreuna. Rupturile in cuplu, taieturile secante pe cord deschis, iubirea care sfideaza tabuuri, ura scrisnita, toate isi gasesc forta expresiva in imagini cu un continut dramatic ravasitor.Priviti-l pe Zholdak ca pe un dizident al locurilor comune, ca pe un artist care va cere sa mergeti pina la capatul unor experiente psihedelice. Ca pe un creator de univers fabulos. Contradictiile sint ireductibile si au intensitatea unui grilaj care-ti taie gitul asemeni zgomotului dintre scene.Zholdak face un teatru extrem fara plasa de siguranta, un teatru care, dincolo de performanta actoriceasca (exemplara in Viata cu un idiot), implica o deflagratie la toate nivelurile: imagine, cuvint, sunet, conventie. Ucrainianul concepe un spectacol al reflexiei totale. Semnele vizuale isi corespund perfect, zgomotele produse intr-un anumit moment revin puternic acentuate sau, dimpotriva, amutite intr-un moment cu totul imprevizibil. Aparentul haos e perfect controlat. Din actor Zholdak scoate raul sublim, animalicul inocent. Spectacolul lui are o dimensiune a jupuirii emotiilor si poetizarii lor. Pentru ca totul e la el scurtcircuit. Ingerul infrigurat trage din tigara si cinta ca o dizeuza cu al carei corp oamenii in negru joaca handbal. Dire de singe spala cosmarul divin.

Comentarii