Madalina Dan s-a cam suparat. Pe regulile care i-au fost impuse in facultate, pe conventiile care legitimeaza un singur mod de a dansa, pe metaforita care e activata cind se vorbeste despre dans. Si s-a suparat asa de tare ca s-a gindit sa faca un spectacol. Si chiar i-a reusit. il puteti vedea pe 28 si 29 februarie la Centrul National al Dansului.

Spectacolul Madalinei Dan, Dedublarea, e un fel de zoo dance, de cusca cu conventii de care se face continuu misto. Cliseele sint luate peste picior, regulile sint date de toti peretii. E, daca vreti, o de-dansologie, adica o negare a felului in care, de cele mai multe ori, ti se spune cum sa faci dans, fiind obligat, de fapt, sa intri intr-un frame. Sa dai click pe memoria regulilor, si nu pe continutul subiectiv. Devii astfel suma propriilor tale dedublari, un compus de personaje pe care trebuie sa le exprimi fara ca ele sa te exprime.

Fiecare performer e un manual parodiat. Un animalut vorbitor, care pune in scena o lectie de dans, devenind un monolog in miscare, uneori prea lung - cazul momentului lui Florin Flueras. Respiratia, inspiratia, emotia, intrarea si iesirea din pielea personajului, asteptarea starii de gratie sint luate, deliberat, la misto.

Spectacolul conceput de Madalina Dan porneste de la o idee extrem de simpla, foarte bine dusa pina la capat: deconstructia stereotipurilor cu atit mai penibile cu cint sint verbalizate. Tot ce li se spune, de obicei, dansatorilor, setul de conventii ridicole de care trebuie sa tina cont, definitiile inepte si receptarea plata care, din stupizenie in stupizenie, da cu capul de marea cliseizare, sint tocate marunt-marunt in spectacol. Dedublarea are in background derizoriul pe care performerii il expun, mizind pe efectele hilare, excelent manipulate de jocul ostentativ.

Miscarea detaliata, corpul intre pamint si divinitate, perioada de incubatie a unui spectacol, temele generice, grele si gonflate, care incearca sa spuna totul fara sa se refere la nimic, metafore, simboluri, actorul inaltat la cer, care cer il lumineaza, care lumina ii reveleaza adevaruri profunde, care profund nu mai vine, toate au ca premisa ironia.

Madalina Dan isi contextualizeaza ironic demersul: "Nu gros; nu neasumat. Ce e teatrul? Ce e dansul? Cum se gandesc dansatorii la nimic in momentul in care danseaza. Meandrele cauzalitatii. Unde-i apoteoza? Incoerent. Plingi mai tare, . Duet cu incarcatura emotionala . Miscare … e OK sa vii in fata, debit verbal… .

Comentarii