Un top, indiferent ce clasifica el, nu va multumi niciodata pe toata lumea. Ei bine, la fel stau lucrurile si în cazul unei istorii a literaturii, caci ce reprezinta aceasta daca nu un fel de top cu ample comentarii?

Istoria literaturii române contemporane 1941 – 2000 (Editura Masina de scris, 2005) este opera impresionanta a unuia dintre marii critici români de azi: Alex Stefanescu.

Autorul vorbeste în cartea sa despre „arta supravietuirii literare” în timpul regimului comunist, „întelegând ce splendori literare au fost împiedicate sa se desfaca din domeniul virtualitatii”, dar si constatând ca, totusi, „s-a produs o literatura valoroasa si în timpul comunismului. Poate putin stranie, dar valoroasa.”

Luând ca punct de pornire perioada interbelica, elogiata în capitolul sugestiv intitulat Sfârsitul unei lumi, Alex Stefanescu trece apoi prin literatura scrisa în infernul comunist, pentru ca în final sa se refere la evolutia literaturii în postceausism, la ceea ce el numeste o „renastere confuza”. E un fel de triptic: Linistea dinaintea furtunii – Furtuna – Dupa furtuna.

Critica lui Alex Stefanescu nu sufera de o cerebralizare excesiva, nu transforma ceea ce cititorul nu întelege din literatura într-un si mai mare neînteles, ci limpezeste, cu calm, toate apele întunecate, de aici si placerea de a citi acesta carte.

Comentarii