In Viena am vazut cele mai elegante doamne pe cele mai rapide biciclete.

Doamne pe la vreo 40 de ani cu palarii inflorate si pantaloni din voal care bagau viteza cind te asteptai mai putin. Si tot in Viena a trecut pe linga mine mincind inghetata si ghidonind cu o mina un tip care ar merita introdus intr-un performance fie si numai pentru felul in care reusea sa te tina cu ochii lipiti de el. Purta un costum albastru de catifea, sosete roz si pantonfi bleu si avea o palarie enorma albastra cu dungi albe care nu putea sa nu-ti sara in ochi.

Intr-un oras care geme de monumentalitate si glamour, in care poti vedea la intersectii BMW-uri, biciclete, trasuri si trotinete, in care aproape fiecare cladire are ceva aurit, in care te-ntrebi daca scarile de bloc n-or fi si ele ornate cu stucaturi, aparitiile bizare sint ca niste accesorii traznite pe rochii argintii lungi. Viena e un muzeu populat din cind in cind de animalute ciudate, dupa care nu ai cum sa nu intorci capul tocmai pentru ca par furnici stranii intr-un muzeu in aer liber.

Statuile umane sint peste tot. Pilotul si doamna cu umbrela stau nemiscati cu orele linga balerina cu bonetica cu ciuperci. In fata impozantei Catedrale Sfintul Stefan, un grup de baieti tatuati demonstreaza cit sint de buni la capitolul breakdance. Clopetele bat, oamenii ii aplauda pe dansatori. Religiozitatea si urbanitatea sint fata in fata intr-un oras in care la teatru te mai poti inca intilni cu doamne care poarta capa de blana in mijlocul verii.

Spectacolul strazii merita, asa cum am spus si acum doua saptamini, o investigatie teatrala amanuntita. Niciodata nu stii peste ce cal sau breakdancer dai.

P.S. Fata cu catusa, o adolescenta care avea in loc de catarama de la curea doua catusi si o bratara cu catuse si par rosu cu mov, e si ea parte din spectacolul vienez. Cum i-ar sta intr-o trasura linga domnul catifelat?

Comentarii