Inainte de a fi unul dintre cele mai asteptate filme ale anului, "Watchmen" a fost cea mai apreciata serie de comics din toate timpurile.

Romanul grafic al lui Alan Moore (magician, ocultist, anarhist si vegetarian, cum il descrie propria wikipagina) a revolutionat genul, iar personajele sale au devenit pentru supereroi cam ce sunt "Iliada" si "Odiseea" pentru zeii greci: un prilej de a face misto pe seama defectelor, slabiciunilor si a influentei negative pe care o au in societate.

Dar nu in sensul haios ca in "The Incredibles" sau "Hancock", ci bazat pe o mitologie proprie, inspirata de Supraomul lui Nietzsche, conform careia supereroii ar fi devenit in timpul Razboiului Rece instrumente ale puterii, iar in 1985, sub presedintia lui Nixon, explozia bombei atomice ar fi fost doar o problema de timp.

Regizorul Zack Snyder si scenaristii au respectat intru totul legea romanului grafic - costume impecabile, povestea e identica (cu exceptia catorva momente eliminate), imagine studiata, replici intregi redate. "Watchmen" e un proiect ambitios, dar un film fara structura (pentru ca o respecta mult prea fidel pe cea a BD-urilor). Snyder se ambitioneaza sa redea o mitologie intreaga intr-un produs de entertainment in care sunt intersectate destine, flash-back-uri, momente istorice de varf, calatorii pe Marte, lupte in Vietnam, asasinari celebre, elemente de film noir, Simon & Garfunkel, teorii de fizica cuantica, violenta, umor si poezie pentru oamenii sensibili.

Dupa doua ore jumate pleci cam nauc, dar daca te face sa te intrebi cine a putut nascoci asa ceva, tot e bine!

Comentarii