Pedagogia artei constituie o preocupare de baza a oricarui sistem educational care investeste in formarea unor elevi capabili sa construiasca reprezentari complexe ale spatiilor in care traiesc. In marile muzee ale lumii se fac cursuri de istoria artei. In scoli si colegii se predau cursuri de teatru. Rolul artei in scoala este extrem de important. Indiferent de optiunile elevilor pe termen lung, constructia unei educatii bazate pe o pregatire artistica este prioritara in orice sistem care privilegiaza formarea plurala a celor care cresc participand la societatea careia ii apartin. A face teatru in scoala nu este doar un divertisment temporar. Nu e o pregatire pentru serbarea de sfarsit de an, in care copiii fac frumos ca sa se bucure parintii ca au cu cine sa se laude. A face teatru in scoala inseamna a comunica prin reflectie de rol, adica prin asumarea unei pozitii sociale care il ajuta pe elev sa inteleaga cine este si cine ar putea fi in diverse situatii date. Inseamna a imagina o suma de contexte existentiale care dezvolta intuitia, inteligenta situationala, diversitatea reactiilor, integrarea unor tipuri de comportament diferite, capacitatea de a asculta si de a se face ascultat, de a argumenta si de a structura un discurs public. Toate aceste abilitati cresc copii sociali, copii care stiu sa dezbata lumea in care traiesc. In Romania, teatrul nu se regaseste - exceptiile sunt foarte putine - in programele scolare. Se pare ca nu avem nevoie de copii care invata sa perceapa multiplu societatea contemporana, ci de robotei care inregistreaza si redau ceea ce li se preda. Daca profesorii si parintii ar intelege care sunt beneficiile teatrului in educatie, copiii nostri ar creste cu o constiinta critica puternica. Ar invata sa fie minti deschise in fata unor realitati in miscare continua. Pana la urma, ce tip de copii ne dorim?

Comentarii