Esti tinut sub control.

In fiecare secunda gesturile tale sint supravegheate.

Traiesti prin transfer public de subiectivitate.

Existenta ta e un calup autopublicitar.

Existi daca esti vazut.

Esti vazut daca stii sa te vinzi.

Stii sa te vinzi daca esti performerul propriei tale vieti expuse fara ecran de protectie.

Intimitatea exfoliata face super rating.

Big Brother te transforma in erou cotidian, in vedeta instant.

Nici un risc nu e prea mare incit sa nu poata fi asumat. Acolo, pe ecran, unde viata ta se inscrie intr-un teledon de destine umane.

Piesa Liei Bugnar Sapte dintre-o lovitura, care a avut de curind premiera la Teatrul National din Bucuresti, deconstruieste mecanismul Big Brother, obsesia mediatizarii cu pretul alinenarii definitive. Spatiul privat devine plasma publica printr-o negociere perversa care tine de legile consumului compulsiv. Psihoza autoexpunerii se integreaza perfect in malaxorul ofertei non-stop de "carne vie" ambalata in formate TV accesibile. Identitatile sint produse livrate in sufrageriile si dormitoarele telespectatorilor avizi de povestiri adevarate pe care le digera in doze consistente, fara pansament gastric.

Discutiile in contradictoriu dintre personajele piesei tin permanent cont de interfata camerei, de o privire absenta si totusi invariabil prezenta. Autoritatea acestui ochi colectiv, paradoxal ascuns dar continut in strategia jocului, manipuleaza autenticitatea comportamentului. Dementa Big Brother, dependenta de votul telespectatorilor, este analizata cinic, Lia Bugnar suprapunind doua tipuri de existente-in-ecran: cea a performerilor care isi testeaza pe rind abilitatile vandabile si cea a receptorilor conectati la camera in care orice miscare este contabilizata.

Pentru audienta maxima, nici un gest radical nu e atit de radical incit sa nu poata fi facut.

Comentarii