In Romania, teatrul pentru copii este perceput, din pacate, ca un gen minor, ca un divertisment facil. Importanta substantiala a acestui teatru pentru comunitatea in continua metamorfoza a copiilor nu e pe deplin inteleasa.

A investi coerent si pe termen lung in teatrul pentru copii inseamna a forma spectatorii de miine, a-i antrena in exercitiul de a privi si intelege o lume care se naste la citiva metri de ei.

Copiii sint spectatori mobili si extrem de intransigenti, cu o capacitate de interactiune pe care nu o intilnim la nici o alta categorie de spectatori. Ii vedem dind din picioare, misunind si zumzaind atunci cind spectacolul incepe cu citeva minute mai tirziu decit era programat, le simtim energia, nerabdarea si bucuria cind un element neastepat apare in scena si sintem uimiti de interventiile lor prompte si haioase. Spectacolul pe care il dau copiii la orice spectacol este uluitor.

Cea mai recenta premiera a Teatrului Ion Creanga, Saminta vrajita, porneste de la personaje tipice din Commedia dell’arte, pe care le dezvolta in diverse situatii alternind realismul cu fabulosul. Izabela care plinge doua galeti de lacrimi si-si sufla nasul in batiste pe care sint brodate vocale e nefericita pentru ca tatal ei vrea sa o casatoreasca cu Capitano. Camerista Izabelei - Colombina - si valetul printului Lelio - Arlechino - pun la cale, la balul dat de printul Lelio, casatoria acestuia cu Izabela.

Regizorul Mihai Manolescu reuseste excelent sa adapteze detalii din biografia personajelor, amanunte ale actiunilor lor la realitatea contemporana fara sa creeze nici o discrepanta intre Commedia dell’Arte si realitatile actuale, fara sa forteze inflexiunile contemporane. Dimpotriva, toate accentele prezentului isi au momentul lor de insinuare foarte bine gasit. Arlechino are pasaport, Capitano cinta si danseaza hip-hop, Pantalone are momente cind vorbeste ca baietii din spatele blocului.

Saminta vrajita e o poveste despre vocale, sunete armonioase si dorinte implinite atunci cind coaja semintelor de floarea soarelului este scuipata. Despre melomani si baieti rai.

Comentarii