Ati trecut vreodata prin Padurea Sabareni, pe drumul neasfaltat care leaga Bucuresti - Targoviste de comunele Sabareni, Dragomiresti? Nici nu stiu daca sa va recomand sa treceti pe acolo sau nu, depinde cat de rezistenti sunteti.

Si eu m-am gandit prima data la un peisaj mirific, aer curat si placut. Dar am descoperit altceva, o "alta fata" a padurilor din tara noastra.

Padurea Sabareni e locul uitarii, locul in care "oamenii" duc cainii nedoriti. Intri pe drumul principal (plin de gropi) si te lovesti de zeci de schelete ambulante, ce seamana a caini. Atat de slabi ca par a fi niste fantome. Animale credincioase odinioara, animale ce inca poarta in prostia si ignoranta lor cu mandrie... zgarzi scumpe. Animale abia abandonate care inca isi etaleaza blana periata si stralucitoare, strecurandu-se printre altii mai jigariti, invatati cu traiul in padure. Caini cu memorie buna, care tresar la auzul motoarelor, sperand ca stapanii lor vor veni sa ii ia inapoi. Vor veni si ei nu vor mai fi nevoiti sa se lupte pentru supravietuire, sa isi caute hrana si sa roada scoarta de copaci de foame, sa bea apa din baltile lasate de ploi.

±i tot spera in zadar... sperand au ajuns asa scheletici; si vor muri tot sperand, fara ca cineva sa le stie suferinta.

Degeaba i-am hranit cand am trecut pe acolo. Degeaba si-au astamparat setea cu apa curata. In cateva zile nu am mai gasit aceiasi pui sau adulti, pentru ca mereu apar altii si altii, proaspat aruncati. Iar pe cei pe care ii "cunosti" deja, ii vezi pe marginile drumului, nemiscati. Si te simti mic si neputincios in fata disperarii... pentru ca nu ii poti lua pe toti acasa, nu poti gasi o salvare pentru toti.

Si sa zicem ca intr-o buna zi am curata padurea de sutele de caini, le-am gasi cate un stapan si ar trai fericiti pana la adanci batraneti. S-ar umple la loc cu repeziciune: oameni care se satura de animal, il lasa in padure, poate si-o gasi singur calea... sau oameni care nu mai vor pui in casa, ii aduc aici, poate o trece vreun milos sa ii ia... sau (cel mai crunt lucru pe care l-am auzit) oamenii care isi aduc animalele batrane sa moara in padure, in libertate, pentru ca nu vor sa ii vada murind in curte... A neverending story.

Din pacate acesta nu e singurul loc al uitarii, in toate padurile din jurul oraselor intalnim acest fenomen. Si vor mai fi astfel de locuri, pana cand ne vom civiliza si vom invata sa ne purtam mai bine cu animalele.

Pana atunci, daca aveti vreodata drum prin padurea Sabareni, incercati sa nu treceti indiferenti pe langa privirile care va urmaresc pline de speranta.

Comentarii