Nu stiu vara asta alte filme care sa umble pe sira spinarii asa cum face Splice. Si asta nu inseamna neaparat ca trezeste sentimente de frica. Sau nu numai de frica. Splice sta sub semnul hibridizarii a la David Cronenberg - intre horror inteligent despre amestecul dintre specii, drama psihologica si frumusete stranie. Si un hibrid sunt la randul lor si sentimentele pe care le trezeste spectatorului aceasta poveste cinematografica organica despre un mutant al secolului XXI.
            Clive si Elsa formeaza un cuplu de ingineri geneticieni care imping limitele cunoasterii; intr-un exemplu clasic de hybris, ei se joaca de-a creatia si produc, din ADN uman si animal, viata artificiala intr-un corp ciudat - nici pasare, nici animal, nici amfibie, nici om, ci o combinatie intre toate acestea, care pare a fi de parte feminina, si pe care o numesc Dren. Cognitiv, Dren are date umane, si pentru ca se dezvolta foarte rapid, o vedem trecand prin toate etapele firesti de dezvoltare (copil, adolescenta, femeie). Fiecare varsta reconsidera relatia dintre ea si cei doi (care scot la inaitare initial instinctele parintesti, apoi si alte instincte), dar si relatia lor de cuplu. Cu o distributie perfecta si un regizor care picura substanta si atmosfera, Splice nu vorbeste doar despre cat de incontrolabil e acest produs genetic (ca orice creatie mare in general), ci e si o parabola despre cat de incontrolabila e fiinta umana, despre cat animal si instinct e in aceasta si cat umanism in natura, despre relatia biblica dintre barbat si femeie, cunoasterea si relatia relativa dintre bine si rau, moral si imoral, instinct si sentiment. Toate aceste conflicte, inclusiv tema monstrului-hibrid, sunt teme romantice recurente topite intr-un film cu o baza stiintifica de secol XXI. Si daca ati vedea-o pe Dren, cea senzuala si salbatica, magnetica si stranie ca un mecanism necontrolabil care gadila toate datele fiintei, candida ca un copil, instinctuala ca un animal si imprevizibila ca nimic altceva, ati spune probabil ca seamana cu ceva cunoscut, dar nemaivazut.

Comentarii