Claude Lelouch, are azi 70 de ani. In anii '60 ai noului val francez cineastul s-a distantat de curentul epocii, semnind cel mai populist succes al perioadei, clasicul Un barbat si o femeie /1966, premiul Oscar pentru scenariu. Lelouch a continuat cu variatiuni ale povestii (Another Man, Another Chance, Un barbat si o femeie dupa 20 de ani) si a creat altele, ca regizor, scenarist si producator (Les films 13), Cel bun si cei rai, Unii si altii, Itinerarul unui copil rasfatat, Mizerabilii (secolului XX). Din 1961 (de la Le Propre de l'homme) a facut 41 de filme (dintre care marturisesc ca n-am vazut decit vreo 10), dar sunt sigur ca mai multe decat detractorii sai care-l considera un cineast minor, facil, obosit, depasit si mai mult decit concesionar publicului,. Nu exagerez, sunt afirmatii ale criticii franceze de gen. Autonomia si succesul lui Lelouch (desi cu suisuri si coborisuri) nu i-au fost trecute cu vederea in partenonul cinema-ului de autor cu mijloace minimaliste. Acum revine cu un film destul de juvenil, Roman de gare, anume Roman de duzina (cel pe care-l iei prin gari, aeroporturi, autobuze, dar asta nu inseamna ca nu e captivant, dimpotriva), un film care m-a facut sa ma simt mai inteligent decat altele, de-a lungul dezlegarii puzzle-ului propus. Este un film clasic de Lelouch, care pare a fi facut insa de o persoana mult mai tanara, cu energia si vitalitatea specifice tineretii care producea L'aventure c'est l'aventure (1972). De aici si titlul cronicii, care parafrazeaza Un héros très discret, tilul si tema filmului de Jacques Audiard. Roman de duzina este un carrefour, o rascruce la care se intilnesc destinele a mai multe personaje despre care nu stim exact cine sunt, povesti de viata, drame si romane de dragoste, cu obligatoriile flashback-uri si piste false. Cu mai multe finaluri decat trebuie, intersectate de cintecele de Gilbert Beccaud, un pesudo- thriller filmat proaspat (pe ecran lat in HD) si juxtapus ca naratiune. Ingrediente: sticle de vin pentru oenologi connaisseuri, un iaht luxos, un reportofon, o sora amorezata de un comisar de politie, un logodnic doctor si un serial killer pedofil. Simplificind, e pina la urma o melodrama centrata pe o scriitoare aroganta, Judith Ralitzer (Fanny Ardant) si "negrul" ei literar Pierre Laclos (Laclos de la vreo legatura primejdioasa?, Dominique Pinon, intr-un rol cum nu l-am mai vazut pana acum). Intre ei se afla personajul lor, coafeza Huguette (care rimeaza cu midinette, revelatia Audrey Dana), ceea care, incapabila sa-si desluseasca viata, involuntar le decide pe ale lor. Am auzit ca Lelouch ar fi trimis filmul la Cannes sub un nom du plume si ca i-ar fi fost acceptat in competitie, iar cind a dezvaluit ca e facut de el, toata lumea a strimbat din nas (in final a fost prezentat in impaciutoarea serie-Tributul editiei 60). Nu stiu daca e adevarat sau e o legenda urbana, dar pare o poveste demna de un alt Roman de gare.

Comentarii