Nu mai este pentru nimeni o noutate faptul ca tot mai multi regizori prefera sa monteze in provincie decit in Bucuresti. Actorii nu au 4-5 proiecte de terminat in acelasi timp (sigur ca supravietuirea in conditii decente este extrem de importanta si deloc de neglijat), nu sint mereu cu ochii pe ceas la repetitii si devin mult mai fideli fata de spectacolul pe care si l-au asumat. Foarte putine dintre montarile care incep, in Bucuresti, intr-o anumita formula se termina exact in acea formula, ceea ce-i face pe regizori sa aleaga orase in care un spectacol poate fi dus pina la capat cu mai putine obstacole si frecusuri. Dincolo de inerentele probleme tehnice, nivelul valoric omogen al trupei ramine marea problema a spectacolelor din Romania.

In momentul in care vezi un spectacol facut de o trupa maghiara, sesizezi automat diferentele de fond. Actorii unguri au un antrenament fizic impecabil, o disponibilitate uluitoare si o unitate de joc care te face sa percepi spectacolele ca pe niste organisme vii. Indiferent de dimensiunea rolurilor pe care le au de interpretat, ungurii isi asuma exemplar ce au de facut in scena si demonstreaza o calitate a implicarii in mecanismul interior al spectacolului pe care o vezi foarte rar la actorii romani. Si nu ma refer aici la citiva actori romani excelenti, ci la o coerenta de echipa care lipseste de cele mai multe ori din teatrul romanesc.

Regizorul ungur Bodo Viktor a fost invitatul intilnirii teatrale TAMper 2, desfasurata intre 16 si 20 septembrie la Sfintu Gheorghe. Bodo Viktor are 32 de ani, a montat la Tirgu Mures, acum 3 ani, un spectacol nominalizat la Gala Premiilor UNITER - Nefericitii -, si e unul dintre cei mai provocatori regizori unguri.

A venit la Sfintu Gheorghe cu doua creatii foarte diferite intre ele, Suflete moarte de Gogol si Mautocatamdisparut, dupa Procesul de Kafka. Doua spectacole care dau textelor de la care pornesc un continut teatral inteligent gindit. In Suflete moarte, improvizatia e tehnica de lucru care uneste secventele. Actorii pornesc de la un gest pe care il dezvolta in grupuri mai mici sau mai mari, urmarind un proiect de cercetare teatrala.

In Mautocatamdisparut, regizorul concepe un spectacol in spectacol, un cabaret care se dezlantuie pe masura ce mintea protagonistului e tocata marunt, marunt in explozia de ritmuri sonore si vizuale.

Comentarii