Regele diminetii
Publicat de Ciprian Macesaru in categoria Carte

Excelentul prozator Radu Aldulescu a declarat (intr-un recent interviu aparut in Gazeta Sporturilor) ca literatura romana se afla "in lumea a doua spre a treia". Initial am spus apasat: Asa e! Apoi s-a trezit nationalistul din mine si am strigat: Tradare, tradare, de trei ori tradare! Pai, de ce, monser, sa fie literatura romana asa de jos?! Fiindca nu am luat Nobelul?! As! Fiindca nu existam in istoriile literare scrise de occidentali?! As! Ia stai, neicusorule, sa numaram cate steaguri am infipt noi in orasul magic al literaturii. Cunoscute sau nu de restul lumii (datorita programelor ICR, situatia se imbunatateste de la an la an), aceste steaguri exista. Nu vreau sa va propun "lista lui Macesaru", caci "who the fuck is Macesaru?!", dar cand ai scriitori precum Eminescu, I.L. Caragiale, Mateiu Caragiale, Sadoveanu, Blaga, Arghezi, Bacovia, Camil Petrescu, Istrati, Eliade, Cioran, E. Ionescu, Blecher, Fundoianu, Holban, Dimov, Ana Blandiana, M. Ivanescu, Nichita Stanescu, Sorescu, Visniec, Adamesteanu, Cartarescu, Musina, Ion Muresan, Cristian Popescu, Ioan Es. Pop s.a., parca nu ne sade bine sa desconsideram literatura romana, nu? Desigur, niciun scriitor roman nu a ajuns la stralucirea unor Tolstoi, Dostoievki, Stendhal, Flaubert, Proust, Kafka ori Faulkner, dar sa faci din literatura noastra o literatura second hand e ca si cum ai spune ca scriitorii romani pe care i-am amintit mai sus nu pot sta decat pe raftul doi sau trei al unei biblioteci. Din punctul meu de vedere, lucrurile sunt simple. Ma intreb asa: Caragiale ori Stanescu sunt de mana a doua?!; si-mi raspund imediat, rasufland usurat: Niciodata! Ah, dar m-am lungit nepermis de mult si nu v-am spus nimic despre cartea pe care doream s-o prezint. Este vorba despre Regele diminetii (Editura Tracus Arte, 2009), de Alexandru Musina, un volum foarte bun, un volum al tristetilor imediate, concrete, al raului care ne supune, care ne doboara incet-incet, al mortii spre care ne indreptam ca un vehicul ramas fara frane. "De ce vine tristetea? De ce sta mereu/ Dupa coltul casei, in dulap, sub masuta din sufragerie,/ In spatele cartilor din biblioteca?/ De ce se strecoara? De ce pandeste?/ Am fost buni si cuminti. Ce are cu noi?", se intreaba poetul.

Promo
Fara comentarii
Alte articole de Ciprian Macesaru
Curat murdar
· Citeste in continuare
pAthosul lui Dan C. Mihailescu
· Citeste in continuare
Cartile anului 2011
· Citeste in continuare
Trei debutanti
· Citeste in continuare
Aerobiciclete… si-atat!
· Citeste in continuare



