"Funny People" vorbeste despre un animal aparte, pe cat de popular pe atat de imprevizibil in ipostaze obisnuite - actorul de stand-up, care poate fi si om de familie, poate fi si prieten, poate sta si in spatele scenei. Dar chiar poate?! - e intrebarea pe care o pune Judd Apatow. Personajul lui, celebrul George Simmons (Sandler), nu poate. Ba chiar afla ca are un fel de leucemie si se trezeste singur si parasit de toti (omul e un monument de egoism), drept pentru care nu se apuca sa jeleasca, ci face spectacole cu un umor din ce in ce mai corosiv. La fel e tot filmul - ploua cu glume porcoase, spuse adorabil de firesc la o intensitate maxima pe scena sau in via a. Traseul lui Simmons este cel al oricarui mare comediant, care daca nu e ticalos, e profund nefericit dintr-un motiv sau altul, iar umorul e raspunsul (sau intrebarea) dat de el vietii.

Nu trebuie sa fii  un fan de stand-up comedy ca sa-ti placa. Felul in care Apatow foloseste tehnica specifica acestui tip de show (punch line dupa punch line dupa punch line), aparitiile cameo de la grei ai scenei dau 146 de minute placere pura. Si nu e numai atat: Apatow, un tip care a crescut facand farse la telefon alaturi de Adam Sandler si pentru care umorul mostenit de la idolii Lenny Bruce si Jerry Seinfeld e o a doua natura, merge mai departe mentinand echilibrul perfect intre un vag sentiment de mila (provenit din situatie) si rasul nemilos. Solidaritatea si excluziunea, cele doua componente ale comicului, devin mecanica de baza a unui film in care si glumele cu mult P sunt un joc spiritual la inaltime. 

Comentarii