De fiecare data cand imi place ceva mult de tot, am o bucurie sau o emotie, o exprim sau o scriu mai prost si mai stangace decat atunci cand nu-mi place sau ma enerveaza altceva. Dar nu cred ca sunt singura care are aceasta problema, greutatea de a descrie si a face sa incapa in cuvinte cat mai mult din fericirea simtita. Asta probabil pentru ca supararea si enervarile sunt stari limitate, pe cand fericirea este infinita. M-am gandit mult la asta, dar nu acesta e obiectul articolului. Voiam doar sa-mi cer scuze daca nu reusesc sa leg ideile asa cum as vrea.

Prima oara cand am auzit si vazut "Gone, Gone Gone (Done Moved On)", cu Robert Plant si Alison Krauss, nu prea mi-a placut. Cred c-a fost vorba de o (explicabila) gelozie feminina din partea uneia care a avut sansa sa faca cunostinta cu Robert Plant. Asa de bine parea el ca se simte cand canta in compania nashvillistei aleia, (nici nu stiu daca e!) incat pe mine m-a enervat si gata. La o vreme dupa asta am aterizat peste "Please Read The Letter", care mi s-a parut splendida si foarte familiara. Foarte greu, cautand cu insistenta prin memoriile de toate felurile, dar si cu mare ajutor din partea zeppelinistilor consacrati, am descoperit ca piesa se afla pe albumul Page Plant din 1995, "Walking Into Clarksdale". Este insa atat de frumos reluata aici, incat desi are ceva vechi, pare in intregime noua.

Incet, simt cum albumul acesta mi s-a lipit de suflet si cum se va alatura micii comori din torpedo (pentru care tremur in fiecare noapte). Piesele, majoritatea provenind din anii 50-60, dau posibilitatea cuplului de voci Krauss/Plant sa faca impreuna o calatorie pe parcursul careia cei doi devin din ce in ce mai apropiati. Orchestrarea lor linistita, imbibata de sunetul chitarei reci, al mandoline si al contrabasului, te aduce la marginea unei lumi mici si delicate, ca aceea creata de un bijutier intr-un inel.

"Trampled Rose" si "Fortune Teller" sunt piese pe care cei doi le canta separat. Prima da senzatia unui cantec de sirena, a doua e mai energica si mai groovy si spune povestea (cam fantastica) unui barbat care merge la ghicitoare sa-si afle norocul si sfarseste prin a se casatori cu ea. Finalul textului e demn de un scotian: "now I get my fortune told for free".

Va mai spun doar ca realizarea grafica a albumului e la fel de frumoasa si curata ca materialul sau si ca e una din putinele sedinte foto in care Plant a zambit tot timpul. Ingenua Krauss l-a derutat si pe el.

Comentarii