Cum ne-am petrecut armata

Volum coordonat de Radu Paraschivescu

Editura Humanitas, 2008

In liceu aveam o vorba care oricat ar parea de ridicola, pentru mine insemna atunci exprimarea idealului absolut: "lumea va ajunge cu adevarat civilizata doar cand armata nu va mai fi obligatorie si cand nu ne va mai fi teama sa mergem la dentist". Acestea erau cele doua mari spaime ale mele. Inca imi e un pic frica de stomatolog, dar de armata (sper ca) am scapat. Armata, ultima barbarie, asa ii spuneam. Am fost, totusi, foarte aproape sa fiu incorporat. Taica-miu deja se resemnase: "Lasa ca aranjez sa te bage la pompieri, la Ploiesti, ca acolo ma cunosc multi." Maica-mea, mai miloasa, l-a tot rugat pe taica-miu sa ma ajute si pana la urma am rasuflat usurat. Whiskyul bine plasat a putut sa inece decizia care m-ar fi trimis in infern. Dosarul meu a disparut pe undeva de unde nu a mai reaparut niciodata. Keep walking!, mi-am spus fericit. Acum, insa, m-a cuprins rusinea afland din Racani, pifani si veterani cat au patimit altii in armata. Cu atat mai mult cu cat acestia se numesc Serban Foarta, Dan C. Mihailescu, Cristian Tudor Popescu ori Traian Ungureanu. Ah, nu, ultimul scrie (excelent) doar despre cum era sa fie declarat "Apt Serviciu Militar", desi omul nu vedea "nici tabelu', darmite literele". Desigur, cu toata rusinea mea de acum, cred ca si astazi as incerca sa scap de armata, de acel "desert kaki", cum a numit-o unul dintre cei care semneaza in volum. Cartea insasi ar fi un bun argument in favoarea deciziei mele.

Racani, pifani si veterani, volum coordonat de Radu Paraschivescu, are un neajuns pe care nu mi-l pot explica: nu sunt prezentati autorii textelor. Cu ajutorul internetului poti afla usor cine sunt Adrian Georgescu, Radu Naum ori Catalin Stefanescu, dar e nefiresc sa se intample asa. Oricum, o iniativa excelenta realizarea acestei carti. Pe langa scriitori precum Dan C. Mihailescu (prezent in volum cu un text fabulos, o mostra de adevarata scriere memorialistica), Cristian Tudor Popescu, Radu Paraschivescu ori Traian Ungureanu, carora stiam ce le poate... pana, l-am descoperit cu nespusa incantare pe Radu Naum. Textul sau, intitulat Ostasul roman se trage din porc, este, pur si simplu, o povestire extraordinara. Asa ca am sa-i dau ultimul cuvant lui Radu Naum: "Armata ne-a invatat ca poti sa nu inveti nimic. Ca daca in noua luni se coace o viata, in noua luni poate fi suspendata o viata."

Comentarii