Paul Verlain, stralucit poet, dar si mare boem (altii ar spune sec: un destrabalat!). Se casatoreste cu Mathilde Maute (ea avea sa-i inspire o buna parte din volumul de versuri La Bonne Chanson), o abandoneaza (ca si pe copilul abia nascut), intretine o relatie de prietenie, dar si sexuala cu Rimbaud, trage doua focuri de revolver dupa acesta, ranindu-l usor la o mana, gest care-l arunca pentru aproape doi ani intr-o puscarie belgiana, unde se converteste la catolicism, apoi, dupa cativa ani, reintors la Paris, se reimprieteneste cu alcoolul si casele de toleranta. Asa ca, nimic mai firesc decat prezenta in opera lui Verlaine a acestor poeme erotice.

Volumul (bilingv), publicat la Editura Paralela 45, cuprinde doua cicluri de poeme: Filles ("Prostituate") si Les Amies - Scenes d'amour sapphique ("Prietenele - Scene de iubire safica"); traducerea lor fiind realizata de Gabriel Parvan. in final, in loc de orice alt comentariu, cateva versuri: "Copila-atunci raspunde, lesinata/ De mangaierile furnicatoare/ Ale amantei ce rasufla tare:/ "Ah, nu mai pot, iubito, mor indata!// "Nu mai pot, caci tata ta umflata/ si grea ma-mbata si ma opreseaza,/ Iar carnea ta, care ma delecteaza,/ Este atat de straniu parfumata;/ "Ea are, a ta carne, vraja sumbra/ A varstelor mature estivale,/ Cu impletiri de ambra si de umbra;/ "Iar glasul ti se sparge in rafale/ si parul tau din flacari de rubina/ Flutura repede in noaptea lina."//

Comentarii