Harold Pinter s-a nascut in 1930 la Londra si-a murit in 2008 tot la Londra. A revolutionat dramaturgia anilor 70 printr-o scriitura de plonjare in absurdul situatiilor casnice, aparent banale, descoperind o muzicalitate a do-mesticului, rafinata in cele mai mici detalii. In 2005 a primit Premiul Nobel pentru Literatura.

In fiecare vara, in cadrul rezidentei de dramaturgie concepute de Royal Court Theatre, Pinter venea si vorbea, relaxat si inteligent, cu dramaturgi din toata lumea despre tot ce il provoca si il motiva sa scrie. Anul acesta Harold Pinter a fost prezent prin texte din piesele lui citite in mai multe limbi, printr-un filmulet de 10 minute, prin cea care i-a fost aproape o viata - Lady Antonia Fraser, de un rafinament seducator - si prin criticul Michael Billington, biograful sau.

In filmulet, cu o figura de gangster si eleganta de lord, cu ochelari fumurii, in negru, Pinter spune: "Nu m-asez niciodata la birou sa ma gindesc despre ce-ar trebui sa scriu. Ma influenteaza o fotografie, o imagine, o replica. Odata, intr-o cafenea, am vazut la o masa doi tipi care s-au privit cam 5 minute fara sa-si spuna nimic. Inainte sa se ridice, unul dintre ei a zis: <<Asa ramane>>. Si-a plecat. M-am dus acasa si-am scris o piesa cu ei".

In ultima perioada a vietii sale, Pinter a scris mai mult eseuri si poeme politice, radicalismul lui impotriva razboiului din Irak fiind sustinut in multiple interventii. Anul acesta, Royal Court a editat o brosura in care cativa dintre dramaturgii care l-au intalnit pe Pinter in cadrul rezidentelor vorbesc despre magnetul Harold Pinter, despre tacerile dramaturgului pauzelor prelungite si tolanite intre cuvinte.

Comentarii