Intrebat la o conferinta de presa cum isi alege actoii, regizorul Silviu Purcarete a tacut minute in sir. Apoi a rostit scurt, cu un zambet ghidus: "pe spranceana".

Rodrigo Garica, unul dintre cei mai importanti creatori de teatru din lume, fondatorul companiei "Teatrul-Macelarie", care bombardeaza consumismul si alienarea societatii contemporane in spectacole-manifest a declarat in mai multe randuri ca isi alege actorii in functie de afinitati, in asa fel incat sa poata forma comunitati de idei. Pe Garcia il intereseaza mai putin performanta, desi toti actorii cu care lucreaza, profesionisti sau neprofesionisti, sunt de o precizie si de o incandescenta uluitoare. E preocupat de acele noduri sensibile, de acele filamente de gandire si actiune care transforma o mana de oameni intr-un grup sudat, cu o atitudine similara fata de ceea ce traieste si de ceea ce poate schimba.

Alegerea actorilor pentru un anumit proiect poate avea multiple motivatii. Exista o legatura de adancime care uneste cautari cu un centru comun de preocupare. Exista intuitii care determina intalniri de traseu. Intalniri care depasesc o conjunctura si provoaca re-intalnirea, re-descoperirea, nevoia de a actiona impreuna. Nu doar de a face un spectacol, ci de a functiona creativ intr-o zona calda de cercetari comune. Acolo unde cuvintele nu mai au nevoie sa se spuna pentru ca un gest instituie solidaritatea si apartenenta la aceeasi pojghita de sensibilitati pentru un fel de a fi prin teatru. Acel fel care si-a ales fel-urile de artisti si i-a grupat in virtutea unei lumi partajate.

Alegerea "de acum" poate determina alegerea "de maine" sau o poate opri. O poate genera si regenera continuu in asa fel incat sa produca ceva autentic. Sau o poate uita. Important este sa lase urme in cel care a ales si in cel care alege.

Restul e pe spranceana. 

Comentarii