Sorin Ghergut (n. 1973, Bucuresti) este un poet al carui nume e vehiculat adesea in discutiile despre poezia romaneasca din ultimii ani, dar a carui opera e cunoscuta doar de cativa initiati si/sau norocosi. Faptul e explicabil daca ne gandim ca autorul nu a mai publicat nimic in volum din 1998 (Time Out, Editura Timpul, Iasi). Inainte de Time Out, Sorin Ghergut a aparut cu poezie in doua volume colective, Tablou de familie (Editura Leka-Brancus, 1995), alaturi de T.O. Bobe, Svetlana Carstean, Mihai Ignat, Cezar Paul-Badescu si Razvan Radulescu, si Marfa (Editura Salut, 1996), alaturi de Dan Mircea Cipariu, Florin Dumitrescu, B.O. Popescu si Dan Plesa. Sunt carti care au circulat foarte putin, iar astazi sunt extrem de greu de gasit. Din fericire, noul volum, intitulat Orice. Uverturi & reziduuri, a fost publicat (recent) la o editura de un alt calibru, e vorba despre Pandora M, asa ca vizibilitatea acestuia e cu totul alta. O vizibilitate meritata. Poezia lui Ghergut, desi inca puternic imbibata de ludicul optzecistilor, detine un timbru inconfundabil. Cred ca e volumul de poezie cu cel mai consistent si inteligent filon umoristic din ultima perioada. Adesea, poetii care vor sa fie haiosi pica in capcana unei retorici simpliste, cad in genul minor, de parca rasul nu poate sa depaseasca natura unor problematici superficiale. Ghergut foloseste cu virtuozitate umorul atat in forma pe care le-o da textelor, cat si in ceea ce transmite. Nu este umorul unui tip intepat, care ironizeaza tot ce e in jurul sau, ci umorul unui om a carui privire critica se abate in primul rand asupra sa. Nu e patetic, nu se lamenteaza, nu-si permite nicio clipa sa fie prea serios, de teama sa nu plictiseasca. Timid, mucalit, Ghergut e un poet excelent.

Comentarii