Am asteptat cu nerabdare prima carte de proza a Ioanei Nicolaie. Cu "Cerul prin burta", autoarea daduse un prim semnal, volumul situandu-se undeva la granita dintre proza si poezie, dar abia in romanul "O pasare pe sarma", publicat in 2008, a trecut cu toate bagajele in curtea prozei. Desigur, se simte inca aerul tandru al poeziei, dar fara a atenta la statutul de roman al cartii. si oricum, astazi incadrarea intr-un anumit gen a unei scrieri nu se mai face atat de strict. Ne amintim ca "Cimitirul Buna-Vestire" nu a fost considerat roman de aproape niciunul dintre criticii contemporani cu Arghezi, insa astazi (cred ca) nu se mai indoieste nimeni ca e vorba, totusi, de un roman.

Sabina, o fata de 19 ani, ajunge la Bucuresti. Ne aflam la inceputul anilor '90. Studenta, usor naiva, fascinata de orasul in care tocmai a poposit, Sabina incepe lupta pentru adaptare. Asta e, in mare, schema cartii. Substratul social este cel care da consistenta textului. "E o lume de oameni tineri care trebuie sa supravietuiasca. Despre asta am scris, despre supravietuire...", spune Ioana Nicolaie.

"O pasare pe sarma" este un roman frumos, sensibil, inteligent. Ioana Nicolaie a reusit sa-si castige statutul de prozatoare cu mari posibilitati. Ramane de vazut daca va izbuti sa-si valorifice intregul potential.

Ioana Nicolaie

O pasare pe sarma

Editura Polirom, 2008

Comentarii