E marti dimineata. Mai dimineata decat crezi, dimineata aceea a celor care inca nu s-au dus sa se culce. Orasul e golit de oameni si respira. Un singur om se indreapta spre metrou, cu ochii mici. S-a trezit prea devreme, dupa figura lui lunga. Inca unul se indrepta cu masina catre casa. Asculta Chopin dat la maxim (!) si se uita la oras. Eu. Cerul abia s-a dezmeticit, soarele incepe sa caste. Cerul se coloreaza putin cate putin, de parca s-ar indrepta catre chiuveta sa se spele pe ochi. Orasul respira linistit. Drumul nu e sufocat, pe langa patinoarul Floreasca, primele autobuze vesele incep sa alerge prin oras. Soferii isi fac cu ochiul farului, veseli ca pot merge cu o viteza nebuna. Nu va mai dura mult. La primarie, daliile inca strang din pleoape. Lor le place sa doarma tarziu. In schimb, la benzinarie, violetele buna dimineata si-au facut demult toaleta si casca gura la trecator. Le fac un semn cu mana, amuzata. Pe urma dau de blocuri. Le privesc visatoare - cum or fi de-a binelea si cei care inca dorm in paturile lor, din toate aceste apartamente, din toate aceste blocuri - si pe urma mai vad un rand de adormite. Sunt mici si murdare si atarna la 8 ferestre din 10, de parca ar fi niste cersetori care s-au ghemuit pe pres. Sunt aparatele de aer conditionat. 8 din 10 familii au ales sa "conditioneze" aerul care le intra in case. Chiar, oare aparatele au blocat si parfumul expansiv de tei care ne-a asaltat in ultima luna Uite de-aia n-as prea vrea eu aer conditionat.

Ati observat ca toti cei care scriu despre una sau alta din piesele lui Chopin spun tot timpul ca sunetele picura Ma gandeam, la un moment dat, ca fiecarui gen de muzica i se potriveste cate un verb. Unul tipa, altul plange, probabil vreunul pe undeva asuda. Alte genuri pur si simplu deranjeaza. Chopin face singur un gen si picura. Nu deranjeaza, in orice caz, orasul. Inca astept ceva despre care sa spun ca ma inlemneste. Inlemneste e bine, impietreste e rau… ce ti-e si cu materia asta!

Stiu ca esti acum in vreun club, seara, si arunci distrat o privire la revista aceasta. Sau stiu ca esti in metrou, in drum spre serviciu, citind ceva care speri sa te tina treaz. Stiu ca simti cum te ia somnul citind aici. Asta as vrea, sa adormi si in vis sa-ti traiesti o ora din viata cu incetinitorul, cu fiecare gest si fiecare privire, pentru ca sunt importante. Cum am facut eu marti dimineata. Numai ca tu n-ai timp sau nu stii sa ti-l acorzi, ocupat pana peste cap de toate comisioanele pe care trebuie sa i le faci vietii. Eu imi mai iau timp, si asta fac cu el. Macar o ora la doua zile. E drept, marti la 5 dimineata am avut mai mult… era prima mea ora de vacanta.

Comentarii