*** 2010 pare un an extraordinar pentru proza romaneasca. Avem deja doua romane grele: Provizorat (Gabriela Adamesteanu, Ed. Polirom) si Radacina de bucsau (O. Nimigean, Ed. Polirom); apoi inca cinci peste medie: Noapte buna, copii! (Radu Pavel Gheo, Ed. Polirom), Ambasadorul invizibil (Nichita Danilov, Ed. Polirom), Ana Maria si ingerii (Radu Aldulescu, Ed. Cartea Romaneasca), Apropierea (Marin Malaicu-Hondrari, Ed. Cartea Romaneasca). Anul trecut am avut doar Medgidia (Cristian Teodorescu, Editura Cartea Romaneasca) si Cartea soaptelor (Varujan Vosganian, Ed. Polirom). Poate ar trebui sa adaug Viata incepe vineri (Ioana Parvulescu, Ed. Humanitas). A fost foarte bine primit de critica, insa nu l-am citit, asa ca nu ma pot pronunta. A se remarca victoria zdrobitoare a cuplului Polirom-CR. Practic, la capitolul proza romaneasca, Humanitas aproape ca nu exista. Desigur, editura lui Gabriel Liiceanu isi ia revansa cu volumele de memorialistica (Note, stari, zile – Andrei Plesu; Intalnire cu un necunoscut – G. Liiceanu), eseistica (Despre seductie – G. Liiceanu; Ultimul Culianu – H.R. Patapievici; Despre Cioran si fascinatia nebuniei – Dan C. Mihailescu) si istorie (Ce au fost „boierii mari“ in Tara Romaneasca? Saga Gradistenilor – Neagu Djuvara).

*** Mi se pare ca Italo Svevo nu e inteles nici azi cum trebuie. Multi vorbesc despre greselile sale de limba si despre "barbarismele stilistice". Svevo nu stia prea bine italiana, dar sa nu uitam ca Triestul in care el a inceput sa publice era sub ocupatie austriaca. Mai mult, se stie ca prima lui limba a fost germana. Prin urmare, am putea privi greselile de limba doar ca pe niste lucruri pitoresti, chiar daca, evident, raman daunatoare. In privinta stilului, insa, cred ca perceptia este total eronata. Poate ca Svevo n-a reusit compozitii simetrice, dar stilul lipsit de "floricele" face ca astazi romanele sale sa para atat de vii si de moderne. O viata, primul sau roman, a fost publicat in 1892, dar pare scris in secolul XX. Cred ca se poate scrie chiar si atunci cand nu stapanesti perfect limba. Mai mult, cred ca o anumita doza de nesiguranta te face mai imaginativ, mai original. Asta i s-a intamplat lui Svevo. Scriitorul virtuoz poate sa ajunga la o tehnica uluitoare, dar ca sa atinga un astfel de nivel trebuie, in cazul in care nu detine un talent cu totul iesit din comun, sa-si faca lectiile, adica sa-si toceasca talpile mergand pe caile inaintasilor. Ei bine, originalitatea iese greu la iveala astfel. Sunt si exceptii, desigur, dar de cele mai multe ori totul sfarseste ca o simpla imitatie. In schimb, cei care invata mai mult pe pipaite reusesc mai usor sa devina originali, fiindca ei incearca toate caile, nestiind care sunt cele "din manual" si care nu. Asa se explica faptul ca acolo unde nimeni nu indraznise sa calce, crezand ca e un drum gresit, care nu duce nicaieri, sau pur si simplu nebanuind ca acolo poate exista un drum, „neinvatatii” au descoperit noul. 

Comentarii