Pentru cei care asociaza Comedia-Franceza cu un spatiu prin definitie traditional, cele doua montari prezente la Bucuresti au schimbat perspectiva si au demonstrat ca nimic nu poate fi mai revigorant pentru un teatru cu amprenta clasica decit infuzii contemporane. Atit La Festa, scrisa de un dramaturg contemporan (Spiro Scimone), cit si Les Precieuses ridicules (Moliere) vin cu o abordare acutala a conceptului de ridicol: privat si public, intim si social.

La Festa e fotograma unei familii care pedaleaza pe pista banalitatilor, a nimicurilor zilnice, obositoare de la un punct incolo tocmai pentru ca functioneaza in gol, fara nici o sansa de depasire. Rasucirea in aceleasi si aceleasi dialoguri tocite, devenite stereotipuri de supravietuire robotica, face ca imaginea condensata a unei zile sa fie simptomatica pentru o intreaga existenta. Succesiunea replicilor nu e altceva decit o forma de stagnare si impotmolire in ping-pongul familial, care pune mereu sub semnul intrebarii vitalitatea cuplului, salvata, pentru citeva secunde, in final, de un dans tandru. Singurul capabil sa imblinzeasca raporturile crude dintre o mama, un tata si un fiu supraponderal, care traiesc fara sa traiasca, care mesteca, in bucla, glazura unui tort cu toate ingredientele siciielii si pisalogelii. Asemeni unor copii amnezici si abulici, condamnati sa reia, la nesfirsit, un joc cu o unica regula: tocirea nervilor celuilalt. Convietuirea s-a transformat in supravietuire la limita dintre frecus continuu si dans inocent.

Comentarii