Cand au aparut primele reclame pe posturile tv din Romania, nimeni nu se preocupa de sunetul lor. Vocea spunea "V-am prins, vrajitoarelor", noi cadeam in fund de uimire ca iata, se poate reclama si al altceva decat C.A.P. si eram atrasi de un produs pur si simplu pentru ca avea o reclama. Apoi pe posturi au inceput sa apara reclame avand ca fundal sonor toate piesele pop posibile. De la Michael Jackson pana la Modern Talking, puteai auzi pe fundal cam toata muzica pop a deceniului 8 sau 9. Se fura fara discernamant sau jena.

Pe urma au inceput sa zburde un pic si casele de discuri care, recent infiintate, au inteles ca trebuie sa incheie aliante cu majorii de afara, pentru a avea ce vinde publicului foarte insetat. Reprezentantii concernelor straine de muzica au inceput sa cam ridice din spranceana la auzirea unei melodii pe promo sau reclama, fara niscaiva drepturi platite. Debandada s-a transferat in ograda caselor de discuri, care taiau factura cam cat voiau ele si doar cand le pica fisa ca o piesa din catalogul lor imens a fost folosita pe un spot. In replica, pe posturile tv au inceput sa apara reclame ornate muzical cu fragmente din autori clasici. La un spot de mobila puteai asculta 30 de secunde de Vivaldi, - obligatoriu Primavara - emisiunile de noapte de la radio se promovau cu Eine Kleine Nachtmusik, iar noutatile in materie de turism servicii cu acea bucatica din Simfonia a IX-a de Beethoven. Motivul este acelasi pentru care un cd cu Phil Collins costa astazi de 6 ori mai mult decat unul cu muzica lui Bach. In muzica, mortii sunt mai ieftini.

Dupa aceasta perioada de scurta si relativa culturalizare regulile s-au inasprit, pretul pieselor originale a crescut, firme de publicitate serioase au aparut si astfel a inceput sa se compuna muzica "targetata". S-a apelat la voci foarte bune si/sau cunoscute pentru a promova un anume produs. Astfel, Bittman a cantat pe promou-ul Diviziei Fantastice, iar Stefan Banica Jr. a dat glas celebrei Laura, o ciocolata proasta, dispusa insa sa plateasca.

De la o vreme incoace e mai rau. Apar reclame care se folosesc de piese originale, fara indoiala cu drepturi vandute, pe care unii dintre noi le iubesc. Astfel, o reclama C.E.C., (care incearca sa se revigoreze si nu inteleg cum ar mai putea reusi) ma pune sa aud una din cele mai frumoase piese de rock romanesc: Daca vrei - Celealte Cuvinte. Prima oara am fost asa uimita, incat am crezut ca baietii s-au intors cu un nou videoclip, iar dupa 30 de secunde m-am enervat vazand ca e reclama. Piesa nu are nici o legatura cu dorintele C.E.C.-ului, o banca ce va ramane varstnica, adulata doar de pensionari. Noi, cei care eram pusti in deceniile 8-9 si iubim cantecul, am apelat deja la alte 3 initiale de economisire. Iar de cateva zile ma gandesc serios sa restaurez cadrele ferestrelor de la apartament, asta dupa ce am auzit pe o alta reclama, la termopane, un vers dintr-o piesa pe care toti cu toate ne pupam in aceeasi adolescenta a anilor 90. "Bateam ca ploaia calda in geam"... De vreo 10 ori, vorba bancului!

Comentarii