(n. 19 noiembrie 1923, Bucuresti - d. 20 aprilie 2008, Paris) a insemnat pentru mine un reper moral de necontestat. Nu i-am putut asculta inainte de 1989 emisiunile de la Radio Europa Libera. Eram prea mic. Dar dupa Revolutie, descoperind volumele din ciclul Unde scurte, am fost profund marcat de lupta autoarei pentru adevar si frumos. Precizia afirmatiilor, forta lor, inteligenta si rigurozitatea discursului m-au convins ca freamatul continuu, obsesiv si obsedant, freamatul intru valoare si onestitate al constiintei doamnei Lovinescu, reprezinta un lucru autentic.

In 1948, Monica Lovinescu cere azil politic in Franta (drept consecinta, mama sa e arestata, torturata si ucisa in inchisoarea Jilava, apoi aruncata intr-o groapa comuna). E urmarita permanent de Securitate. In 1977 e atacata in curtea casei sale de la Paris de catre doi teroristi palestinieni, platiti de Ceausescu. E batuta cu bestialitate. Nimic insa nu o opreste sa revina la microfonul Europei Libere, dand dovada de un curaj pe masura suferintelor indurate. O astfel de fiinta exceptionala a fost Monica Lovinescu, critic literar, jurnalist si om de radio de cea mai mare importanta. Sper sa invatam cit mai mult din mostenirea exemplara pe care ne-a lasat-o.

Dumnezeu sa o ierte!

Comentarii