In zahar de pepene (Editura Polirom, 2004, traducere de Liviu Bleoca) e o aiureala simpatica, poetica, o distopie scrisa de Richard Brautigan (nu ma dau In vant dupa beatnici, dar autorul acesta e un nebun magic). Pagina dupa pagina, citeam si nu-mi venea sa cred In ce fel de lume ma arunca americanul, o lume In care aproape totul e facut din zahar de pepene, In care soarele e ba rosu, ba auriu, cenusiu, negru, alb, albastru sau cafeniu. si-n lumea asta exista un loc numit MOARTEu, un fel de casa a la Hundertwasser dusa la extrem, In care natura continua sa existe la fel ca afara. Prin camera de zi trecea un rau de-a lungul caruia erau Insirate canapele si felinare. Tot aici Intalnim copaci si bolovani. O alta Incapere tinea loc de pastravarie si de sala de dans. Apoi mai exista o Uzina Uitata, Intinsa "pe o suprafata pe care nu putem si nici nu vrem sa o strabatem" si-n care erau depozitate tot felul de lucruri uitate. Incearca oare autorul sa sugereze ca e vorba despre o societate postindustriala? Se prea poate, dar cred ca e mai bine, daca nu vrei sa o iei razna, sa nu Incerci sa interpretezi cele citite si sa te lasi In voia povestii. 

In lumea asta edulcorata, personajele par usor cretine. Totul e banalizat, trairile sunt seci. Atmosfera e stranie (dar cum oare ar putea fi Intr-o astfel de lume?!). Asa ca n-am putut decat sa fiu satisfacut cand ERUPTin si gasca lui s-au stabilit In niste baraci de langa Uzina Uitata, hotarati ca, la un moment dat, sa le dovedeasca celorlalti ce Inseamna cu adevarat MOARTEu. Ei fabricau whisky din lucruri uitate si erau mai tot timpul beti. Intr-o zi, abia tinandu-se pe picioare, au venit la MOARTEu. ERUPTin a spus ca MOARTEu a disparut o data cu tigrii care candva ii ucideau pe oameni. Fusesera niste animale foarte inteligente, care vorbeau limba oamenilor. Ei bine, ERUPTin si gasca lui au vrut sa Invie spiritul care existase altadata In MOARTEu. Nu era ce speram. Nebunia continua asa cum numai si numai Brautigan dorea. Rebelii au scos niste cutite si s-au automutilat. Au sangerat pana si-au dat duhul. Ceilalti au strans "mizeria" si gata cu revolta. Mai e vorba in carte si despre o poveste de dragoste. Tot usor stranie, precum e totul in lumea creata de Brautigan. Totul e straniu, dar magic.

Comentarii