Cu ceva timp in urma, curentul Minimal prindea puteri maxime in tara noastra cea frumoasa. Cine s-ar fi gandit ca vom ajunge sa si traim pe minimal (si cand zic asta nu ma refer la gen muzical, ci la viata de zi cu zi)? Minimal la cumparaturi, minimal la salarii, minimal la iesit in oras, minimal la fumat, fast-food si alcool.

Cunoscatorii stiu ca acest gen de muzica are urmatoarele must-uri: e doar pentru initiati (aici nu e o problema, romanul a facut cursuri de introducere in orice), se danseaza ridicand degetul aratator si pastrand o postura demna (persoana fiind, de altfel, intangibila), singurul element care se va misca pe ritmurile unduitoare ale muzicii va fi degetul, devenit simbol al statutului de fan al artistului-dansator. Este cu desavarsire interzisa miscarea altui membru sau a corpului in intregime. Se va utiliza in freneticul dans doar degetul aratator, rareori capul si cotul mainii din care face parte elementul in discutie.

Mixand muzica si viata in stil minimal (SAU NU), in acest weekend ne bucuram de premiile industriei muzicale clubbing romanesti, organizate de veteranii de la nights.ro. O sa puna muzici tech-house frumoase slovenul Valentino Kanzyani, pe care sa danseze toti fostii fani minimal. Si, daca ati fost cuminti si-ati participat la concursul de pe site-ul Sapte Seri, mai mult ca sigur ca cei mai norocosi dintre voi si-au luat deja premiile constand in invitatii la acest eveniment.

Sa nu va prind ca va faceti planuri pentru data de 5 martie! In Deja Fu se produc in concert faimosii Toulouse Lautrec; tot atunci avem in program ceva arta a focului de la Crispus, plus alte chestii din care trebuie sa scoatem niscaiva bani pentru Nic (niculae-ionescu.blogspot.com). El chiar stie ca viata, chiar si in stil minimal, merita traita.

Cum e vorba aia din batrani? It’s all minimal. Dar senzatia e maxima. 

Comentarii