Joia trecuta mi-a trecut pentru prima oara prin cap ca "Baga sunetul mai tare daca vrei sa te combini/ Baga-ti capu-n difuzoare, baga-ti capul in vecini/ Sunetul mai tare, sa se-auda peste tot/ Sa se-auda din masina, daca stai la stop" al Vitei de Vie s-ar putea sa fie la misto. Adica nu la misto, dar sa fie asa, un deget care bate grav obrazul celor care asculta in public muzica tare. Nu iau acum la rand tot textul, ca nu de analiza e vorba aici, dar mi-am dat seama deodata ca s-ar putea ca ceea ce eu m-am bucurat sa consider un indemn - vezi butonul care zace? - este de fapt un repros, o remarca muzicala asupra unui gest de om prost crescut.

De multe ori m-am uitat urat pe strada la pusti sclipiciosi (pune-ti hainele de plastic), care ascultau manele tare, la mobilul din mana (orice muzica iti place...), fara sa ma intreb vreodata daca ei n-ar fi indreptatiti sa se uite la fel de urat atunci cand eu trec cu masina urland "Take A Look At Yourself". Cu manele nu e voie tare. Dar cu rock e voie tare, asa m-am gandit eu. Volumul muzicii mele nu ma deranja. Al lor da! (orice muzica iti place...)

De la o vreme insa, merg cu geamul deschis (pentru ca fumez) si cu muzica asa cum e si cand e geamul inchis, adica tare, si observ priviri intai curioase, apoi nemultumite. Si chiar daca imaginea e a unei tipe care danseaza vesela in masina, cantand, de exemplu, "Misterious Ways" sau dand din cap pe "2 Minutes To Midnight", adica muzica buna (orice muzica iti place..), oamenii intorc capul, deranjati, si-si inchid geamul. La cei care-si dau house-ul din masina lor mai tare, am inteles demult. Nu le place muzica mea (suntem chit, nici mie a lor). Dar la cei care pur si simplu ridica geamul si se uita urat ? Sunt silita sa recunosc ca nu le place volumul.

Joi seara mi-am dat seama, dintr-o data, ca poate le fac altora raul si nervii pe care mi i-am facut si inghitit ani de zile prin ratb-uri pustii, la vreme de seara, cand soferii isi aranjau mileurile si-si scoteau minunile. Ii invat pe altii mica privire dezgustata pe care o aruncam, din statii, bemvanurilor negre din care se revarsau triluri de salam.

De joi seara parca ma uit la butonul care zace si ma intreb: oare Chopin as avea voie sa dau tare? Dar daca vecinului ii place Bach? Sau poate ca Vita de Vie a vrut sa spuna totusi altceva?

Comentarii