Un val nou de tristete m-a traversat cand am cumparat acest disc*. Am retrait cu claritate starea pe care am avut-o anul trecut, in ziua calda de august, care nu prevestea nimic rau. Mi-am adus apoi aminte de seara acelei zile, cand, pe plaja, in jurul unui foc chinuit si al unei sticle magice (se reumplea...) am cantat cantecele lui si am ascultat de pe o caseta veche, haraita, scoasa din adancul vreunui rucsac de un hippiot visator, "Sunt tanar, Doamna...". Vocea calda, cu inflexiuni ironice plutea deasupra noastra. Unii varsau lacrimi, altii zambeau crud. La toti ni se smulsese cate ceva din noi.

Azi, pana l-am desfacut din tipla lui, am avut, vazand discul, aceeasi strangere de inima si acea certitudine a unei pierderi de neinlocuit. Am inghitit incet plansul, nu mai eram la mare, eram un om mare care stie cum sa-si ascunda bine sentimentele.

Dar cd-ul s-a strecurat cuminte la locul lui si a inceput sa ruleze, in masina mica. Si deodata traficul asurzitor, strada cu culorile ei obositoare, larma lumii si neastamparul viului au disparut. Am ramas eu, usoara, fara sa-mi dau seama ca respir, si vocea lui. Toata tineretea mea a iesit dintre filele pliate ale trecutului si a inflorit, la fel de vesela. Am cantat impreuna toate cantecele si i-am copiat intonatia si respiratia din poezii. Am plans in voie la "Sfarsitul nu-i aici", am ras cand m-am recunoscut in "Toti suntem putin luati" si "Vanare de vant", m-am intristat din nou auzind " Ce de lupi se inconjoara" a lui Nicu Vladimir, si am sperat cu "Ploaia care va veni". Si, mai presus de toate, am simtit ca bucatica aceea smulsa mi se da inapoi. L-am simtit langa mine pe idolul luminos al atator generatii.

Cand ultimul strop de sunet s-a terminat, am revenit in lume si in larma ei, dar cu ceva in plus. Ceva din linistea artistului Florian Pittis.

*Florian Pittis- Sunt tanar, Doamna... - Roton 2008

Comentarii