"Politist, adjectiv" confirma ceea ce toti fanii lui "A fost sau n-a fost?" (si nu stiu pe cineva care sa nu fi iubit cu totul acest film) simteau, doreau, sperau: Corneliu Porumboiu nu este doar un meserias impecabil - in sensul tehnic, mestesugaresc al meseriei de regizor - ci unul dintre cei mai rafinati cunoscatori ai naturii umane. Si-a ales o situatie perfecta din punct de vedere dramaturgic: in ciuda parerii superiorului (Vlad Ivanov), un politist de provincie (Dragos Bucur in rolul lui Cristi) ezita sa aresteze un pusti care "ofera" hasis colegilor de scoala. Motivatia lui: nu vrea sa compromita viata unui copil imatur, inca iresponsabil. Prin modalitatea in care alege sa isi prezinte povestea, in cadre lungi, urmariri in timp real, presarate cu momente domestice din viata politistului, Porumboiu face din situatia data o simfonie a semnificatiilor naturii umane, a responsabilitatii pentru alegerile facute, pune intrebari despre constiinta si "lege morala". Respiratia filmului este insasi respiratia lui Cristi, la fiecare pas, in fiecare moment, iar suspansul e in alta parte. Nu numai ca deconstruieste notiunea de film politist, dar Porumboiu lucreaza cu timpii exteriori si interiori ai fiintei umane, fin si amuzant. Nu stiu cine si-ar fi inchipuit ca un conflict de constiinta ar putea fi atât de puternic prezent intr-un personaj care mananca ciorba si asculta, fara sa vrea, in heavy rotation: "Nu te parasesc iubire/Pentru-o clipa de-amagire..." si nu stiu cine s-ar fi gandit, in afara de Corneliu Porumboiu, sa faca din Mirabela Dauer si o oala cu ciorba, un ghid complet "Kant pe intelesul tuturor".

Comentarii