Jean COCTEAU

Opium. Jurnalul unei dezintoxicari

Traducere:

Luminita Braileanu

Editura ART, 2007

Sunt satul de cartile despre droguri. Subiectul a devenit pentru multi scriitori un mijloc prin care pot dobandi rapid celebritatea. Daca in chestiune mai e amestecat si sexul, atunci reteta e perfecta. E aici vorba de un teribilism care imi repugna total. Asa ca, se intelege, nu sunt fanul unor Burroughs ori Welsh. Raman la confesiunile lui Thomas de Quincey si la paradisurile lui Baudelaire. In descendenta acestora din urma se gaseste Jean Cocteau (scriitor, grafician si cineast francez) cu Opium. Jurnalul unei dezintoxicari. Titlul m-a facut ca multa vreme sa nu deschid cartea. Pana la urma, admiratia pentru cel care a scris Copiii teribili a invins. Am descoperit in Opium un text savuros. Un fel de filosofie a fumatorului de opium, la care se adauga experienta dezintoxicarii, formeaza fundalul unui foarte original jurnal de idei. Iata o nota concludenta: "Mi-ar placea sa-l vad pe Victor Hugo fumand. Nimic nu i-a lipsit lui Victor Hugo - in afara de boala. Ma insel. Boala lui era gloria. Era nebun. La inceput a fost megaloman, apoi a devenit nebun. (Dovada: desenele, mobilele, amorurile, metodele de lucru.)" Cartea nu condamna nicio clipa consumul de opium, ci doar proasta lui intelegere si folosinta. "Opiumul inseamna femeia fatala, pogodele, lampioanele! Nu-mi sta in putere sa va fac sa va razganditi. De vreme ce stiinta nu stie sa desparta principiile curative ale opiumului, sunt nevoit sa renunt si sa accept. N-am regretat niciodata mai mult ca n-am fost poet si medic, ca Apollo." Opium este o carte-poem de-o mare densitate ideatica, scrisa intr-un stil concis si percutant.

Comentarii