Un festival de teatru contemporan este un context de reflectie. O modalitate de a capta tensiunile lumii in care traim si de a le raspunde problematizindu-le. Un festival nu-si justifica existenta decit daca relationeaza perspective, puncte de vedere, optiuni care sa creeze o neliniste de contact, adica sa ne provoace o ruptura in ceea ce stim deja si sa ne confrunte cu formule mai putin testate.
Interferente - festivalul desfasurat la Cluj intre 1 si 12 decembrie, organizat de catre Teatrul Maghiar de Stat – are la baza conjugarea mai multor tipuri de discurs artistic. Interferente face posibila coabitarea dintre spatii si formule teatrale care variaza de la un culoar in care te misti cu ochelari negri pe ochi si esti ghidat de un performer care iti spune povestea personala la un pat de spital pe care esti invitat sa asculti un fragment de istorie intima pe buza mortii.
Marele merit al festivalului este ca a reusit sa creeze un teritoriu in care spectacole straine (le citez doar pe cele vazute - Vacation from History - Shadow Casters, Croatia, Sfirsit de partida, regia Krystian Lupa), investigatii performative asupra unei comunitati fragilizate de virsta si de investitia in dislocarea ei – Rosia Montana pe linie fizica si pe linie politica (Radu Apostol, Gianina Carbunariu, Peca Stefan, Andreea Valean), productii de teatru-dans (Woyzeck, un spectacol despre sfisiere la limita mortii, al coregrafului Josef Nadj), lansari de carte si dezbateri isi gasesc un punct comun: cercetarea multiplelor zone de teatralitate contemporana.
Faptul ca, timp de aproape doua saptamini, la Cluj, poti interfera cu tipuri de gindire teatrala atit de diferite constituie un capital de informare de care avem nevoie mai mult decit de orice ca sa putem intelege cit de multe teritorii pot fi accesate. E important doar sa vrem sa le cunoastem.
 

Comentarii