Ca asa ne vine noua sa ne bagam unii in altii cand vedem apa sfintita. Ochii vad, inima cere, e normal ridici bidonul asupra aproapelui tau. si sa-l botezi cu plastic in cap, ca sa zica merci ca nu l-ai botezat cu foc. La fiecare Boboteaza reizbucneste razboiul mocnit de peste an, care nu se poate solutiona nici la cozile de tot felul, nici in parcare. De fiecare data, e un spectacol de circ perfect sa vezi cohorte de pensionari plecand ciufuliti si rosii in obraji, cu tensiunea vizibil crescuta, cu hainele deranjate, ca de la o mica orgie publica, mai degraba rusinoasa decat plina de credinta. Probabil ca anii de practica i-au lamurit pe cunoscatori ca apa de la suprafata butoaielor albastre sinistre e mai sfintita decat cea din afunduri, si pentru asta merita sa te transformi din bunicuta blajina in fiara care loveste cu petul, cum lovea Sf Gheorghe balaurul cu palosul. Daca te uiti la televizor doar pe 6 ianuarie, poti sa intelegi si cam ce se intampla in rest. Adica te prinzi rapid ca ne cam place inghesuiala, tavaleala, ne place sa suflam unii altora in ceafa si sa ne rezemam de cel mai apropiat corp. Cu cat mai multe corpuri, cu atat mai mult confort. Asta inseamna sa traiesti in 3D. Toti simt nevoia sa fie cat mai aproape de acel ceva misterios pentru care se inghesuie si care se numeste aghiasma, paine, sau dorinta de a intra inaintea tuturor celor care vor sa intre la randul lor inaintea tuturor. Pe scarile rulante stau lipiti de tine, sfidand spatiul liber din jur. Cozile de trei persoane arata ca o grupare in cautare de noi adepti. Boboteaza e o stare de spirit generala. Sa o numim Bobo si sa ne alintam cu canistrele.

Comentarii