Sectorul cultural independent din Romania pare un copil al strazii cu parinti temporari, care ii fac o data sau, in cel mai bun caz, de doua ori pe an cate un cadou cu care se lauda de parca i-ar face o mare favoare.

In contextul in care nu exista o lege a sponsorizarii operativa si initiative care sa sustina eficient, nu doar la nivel discursiv, sectorul independent, acesta supravietuieste intr-un regim de maruntis, de pusculita in care se arunca restul cu care nu prea ai ce face. Independentii sunt homelesii culturii romane.

Sectorul independent este expus unui cadru de inechitate de alocare a fondurilor, care nu face decat sa sporeasca starea de provizorat cu care se confrunta artistii independenti, obligati sa-si incropeasca proiectele ca sa nu dispara de tot. Precaritatea financiara din sectorul independent duce la accentuarea puterii unui unic centru de guvernare, si anume demersurile din zona bugetata de stat.

Sectorul cultural independent are nevoie de o platforma de reprezentare care sa-l faca mult mai vizibil si, automat, sa-i garanteze un tip de investitie onesta, pe termen lung.

Sunt extrem de putine institutiile de stat deschise catre proiecte independente si capabile sa le sustina intr-un regim decent financiar. Aparitia unor spatii noi in care demersurile independente de arta contemporana sa-si poata gasi un context propriu de reprezentare este mai mult decat necesara. Dupa 20 de ani, aceste spatii intarzie sa apara, ca si cum existenta lor ar fi total inutila in viziunea celor care ar avea puterea sa le creeze. Ca si cum ele nu sunt decat niste accesorii agatate de cultura cu c mare. In Romania, atentia acordata artei contemporane si artistilor independenti este rusinos de mica.     

Comentarii