Ce inseamna sa fii independent in sistemul teatral romanesc? In ce masura acest statut poate fi construit si consolidat? Putem vorbi, in Romania, de un fenomen autentic al teatrului independent, care sa se fundamenteze pe optiuni de atitudine si de gandire, si nu pe optiuni conjuncturale?
In teatrul din Romania, independent inseamna, de cele mai multe ori, cu bani de-acasa. Daca esti independent trebuie, in acceptiunea multora, sa fii dispus sa faci un spectacol fara bani. Confuzia care se face intre independenta pe care ti-o poate asigura un anumit mod de lucru, bazat pe principii de cercetare si creatie neafiliate strategiei unui teatru, si independenta fata de suportul financiar altereaza exact ce este mai valoros in structura unui fenomen independent. Daca independent se reduce doar la lipsa banilor, atunci demersul estetic si politic radical, pe care un proiect de acest gen si-l poate asuma, este compromis.
A fi independent inseamna a-ti asuma un rol critic fata de un sistem, a interoga problematici mai putin confortabile pentru sistem, a risca mai mult decat se risca, de obicei, in interiorul sistemului si a propune un tip de discurs care produce o tensiune in ordinea prestabilita din jurul nostru. A face teatru independent nu inseamna a juca intr-un spatiu care nu este teatrul de stat, ci a construi un spectacol incomod pentru un teatru de stat. Tocmai de aceea, in strainatate – Franta este exemplul cel mai bun -, teatrul independent este finantat consistent din fonduri publice.
Faptul ca, in Romania, statutul de independent nu este riguros delimitat duce la o falsa asumare a acestei identitati. De aici decurge si intrebarea legata de relevanta lui: cat de independent este teatrul independent de la noi?
 

Comentarii