Se despica stomacul imaginatiei si tasnesc din el matele proiectiilor unor angoasati. Unor oameni care investesc enorm in banca de date a autofictionalizarii. Cata speranta - puzzle de texte scrise de Hanoch Levin, spectacol regizat de Radu Afrim la Teatrul Odeon, e iluzia-carcasa a unor micro sprinturi iluzorice. Un cabaret in care micile vrajitorii se scurg in vrajitoria in-scenarii si in care fiecare personaj e un amestec de ce i se intampla si ce i s-ar putea intampla. Un aliaj de asfalt cotidian si glisare printre crapaturi imaginare care ii schimba automat traiectoria. Intr-un cabaret-jonglerie, Afrim isi arunca actorii in capul iluziei si te face sa crezi ca esti parte dintr-o lume cu lumi paralele, dintr-o curte exterioara cu multiple usi cu clanta pe jumatate in realitate, pe jumatate in fictiune.

Decorul creat de Iuliana Vilsan suprapune inceputuri si sfarsituri. Adica usi pe care le deschizi ca sa intri in fictiuni de-o clipa si pe care le inchizi ca sa iesi. Spectacolul e un cumul de secunde spectaculoase. Sunt acele secunde in care ni se pare ca o avem pe Caroline de Monaco la doi pasi de noi, in care nu mai stim daca biserica e intr-un lac sau lacul intr-o biserica, in care sotul ni se micsoreaza si o palarie ne poate face instant fericiti. Intre frici, dive, iubiti pe care, dupa 30 de ani, nu-i mai leaga decat un portofel, pesti care plutesc somnambulic si militarie chinezeasca, se compune si descompune o lume pe care Afim o glamour-izeaza fara sa uite sa-i lase deschisa epiderma singuratatii. Mergeti sa-i vedeti pe actorii care fac din aceasta lume o sfoara care leaga imaginatia de vis: Dorina Lazar, Ionel Mihailescu, Virginia Rogin, Antoaneta Zaharia, Gabriel Spahiu, Rodica Mandache, Pavel Bartos, Liana Margineanu, Calin Stanciu Jr., Istvan Teglas, Nicoleta Lefter.    

Comentarii