La aflarea vestii ca Mario Vargas Llosa a fost recompensat cu Premiul Nobel pentru Literatura, multi dintre noi am reactionat asa: „in sfarsit!”. Recunoasteti, ne cam luasem gandul de a-l vedea castigator pe peruan. Juriul de la Stockholm parea hotarat sa ne uimeasca inca multi ani cu alegerile sale, dar iata ca de data asta a facut ce trebuia, poate doar pentru a mai tempera corul acuzatorilor, caci tare mi-e teama ca in anii ce vor urma vom avea iarasi parte de surprize neplacute. Dar poate ca, totusi, nu va fi asa. Exista in istoria acestui premiu scurte perioade in care au fost alesi, unul dupa altul, scriitori exceptionali. Asa s-a intamplat, de exemplu, in anii ’30, cand Luigi Pirandello, Eugene O’Neill si Roger Martin du Gard au fost rand pe rand desemnati invingatori. Sau, pentru a veni ceva mai aproape de zilele noastre, adica in anii optzeci, iata o alta serie magnifica: Elias Canetti, Gabriel Garcia Marquez, William Golding. Asadar, se poate. De ce n-ar urma Michel Tournier, Thomas Pynchon, Milan Kundera, Taher ben Jelloun, Salman Rushdie, Julian Barnes, Paul Auster, Antonio Tabucchi, Antonio Lobo Antunes, Ian McEwan, Peter Esterhazy, Javier Marias?… In fine, macar trei dintre ei sa ia Nobelul! Macar doi! Macar unul! Ramane de vazut. Pana atunci, insa, haideti sa ne bucuram ca omul care a scris Orasul si cainii, Razboiul sfarsitului lumii, Conversatie la catedrala, ori Matusa Julia si condeierul, peruanul MARIO VARGAS LLOSA, a primit Nobelul. In Romania, cartile acestuia sunt publicate in prezent la Editura Humanitas. 

Comentarii