Sunt putine spectacolele din Romania care-si asuma o atitudine combativa, indignata, subminanta in ce priveste ordinea sistemului socio-politic. Intre interpretarile delirant-metaforizante ale textelor clasice si spectacolele aparent contemporane, teatrul romanesc pare, de cele mai multe ori, un copil care-si plimba capul adormit dintr-un pat in altul.
Spectacolele de suscitate a unei viziuni anti-sistem, spectacolele de pozitie nonprotectiva fata de constructia lumii in care traim nu devin o constanta in spatiul teatral romanesc. Absenta lor demonstreaza generarea si regenerarea unei atitudini de acceptare toleranta a sistemului, unei locuiri tandre in structurile lui care, contestate, ar avea sansa sa-si puna problema rolului lor. Dupa cum afirma Stephan Hessel in celebra de acum Indignati-va! – „Noua, tuturor, ne revine misiunea ca societatea noastra sa continue sa fie una de care sa putem fi mandri : nu societatea de azi, a expulzarilor, a muncitorilor la negru, a suspiciunilor la adresa imigrantilor, nu societatea de azi in care pensiile si asigurarile sociale sa fie periclitate, nu societatea de azi in care presa scrisa si audiovizuala sa fie in mainile celor bogati’’.
Contestarea statului cu vocatia compromiterii definitive a celor nereprezentati ar trebui sa se afle in centrul unui teatru al indignatilor, teatru expus turbulentelor zilei. Lipsa lui este emblematica, de fapt, pentru lipsa unei atitudini de solidaritate sociala si de mobilizare reactivas. Un teatru fara tentatia revoltei impotriva sistemului – etic, estetic, politic - este un teatru care nu creeaza lumi, ci se lasa creat si manipulat de ele. Teatrul indignarii poate fi sansa maturizarii lucide.
 

Comentarii