"Che: Argentinianul" e prima parte din epicul monumental al lui Steven Soderbergh despre Ernesto "Che" Guevara si reconstituirea aproape tactica a Revolutiei Cubaneze care i-a adus puterea lui Fidel Castro. Un film de limba spaniola, cu o distributie hispanica, care are in centru un personal cel putin controversat, lucrat de un regizor american pe cat de interesant pentru circuitele festivaliere (Palme d'Or pentru "Sex, Lies, and Videotape"), pe atat de familiar cu atmosfera mainstream (Ocean's Eleven, Twelve, Thirteen) - deci situatia poate subintelege o viziune atat de impartiala precum cea de fata. Soderbergh nu si-a propus sa reevalueze mitul "Che", ci sa redea, fragmentat ca si memoriile lui Guevara pe care se bazeaza scenariul, fapte: intalnirea cu Fidel, invazia in Cuba, victoria, vizita la New York. Si chiar daca trasaturile lui Benicio del Toro rescriu aproape identic iconicul Guerrillero Heroico imprimat pe tricourile din 1960 pana astazi, trupul greu si transpirat, spatele mare, afectat de crize de astm ii redau semizeului statura de om. Regizorul nu il priveste nici prea de sus, nici prea de jos in timpul revolutiei, ci suficient de distant cat sa il suprinda printre ceilalti luptatori, printre tarani, inconjurat de mizeria din Sierra Maestra. Pe timp de pace insa (in interviurile pentru presa americana), Che umple ecranul, mesajele lui suna mai puternic decat gloantele din Santa Clara. In ciuda acestei alternante, scenele pictate de Soderbergh sunt monotone. Peisajul lui e bine pictat, dar e unul caruia ii lipseste adancimea.

Comentarii