Vineri, 16 mai, am plecat in mare graba la Sofia, cu un grup de cetateni aproape necunoscuti, cu care imparteam totusi o mare pasiune: concertele rock. Probabil ca pe langa diverse alte categorii care beneficiaza de un Dumnezeu care se ocupa numai de ei, exista si cel care are grija de ametitii si nehotaratii care, desi isi doresc sa participe la un concert, nu-si iau din timp bilet si ajung sa se bosumfle, neputinciosi, pe ultima suta de metri. Ii dau un kiss celui care m-a ajutat ca joi la pranz sa am bilet la concert si loc in masina lui Angel (simtiti mana divina, nu?) si gata cu curtoaziile.

Am ajuns dupa amiaza intr-o Sofie insorita, calda, curata, si din care aproape toti rockerii disparusera deja pe Akademik Stadium. Am reusit sa ne invartim (nu e chiar asta termenul, dar pagina de revista nu-l suporta pe cel la care ma gandesc) suficient de mult timp prin Sofia, cat sa pasim in incinta stadionului exact cand cei dinauntru aplaudau intrarea americanilor. Nu-mi place deloc sa ratez inceputurile de show. Desi stiam si cortina si flacarile din intro, as fi preferat sa le vad cu ochii mei, ca aproape sigur nu le mai prind vreodata.

Au urmat 60 de minute in care nu mi-a placut deloc sunetul, si am tot cautat un loc de unde s-ar fi putut auzi cat de cat rezonabil. Nu l-am gasit. Sunetul a fost incet si infundat pe prima parte. M-am consolat cat am putut cu luminile si vorbaria, fiindca nici prea multe piese nu stiam (Kiss ramane pentru mine un grup cu un show formidabil, dar cu piese cat sa incapa pe un best of). Am retinut "Calling Dr. Love"si "Hotter Than Hell" si am asteptat, din ce in ce mai mofluza, sa aud ceva care sa ma puna in miscare. In tot acest timp, stadionul plin de bulgari de toate varstele si conditiile aproape ca se zguduia. Vecinii cantau, dansau, faceau valuri si bateau din palme. I-a prins de minune pantomima lui Paul Stanley, care servindu-se de ecranele suspendate, i-a pus sa strige pe parti, pentru ca mai apoi sa declare, cu o sinceritate bine lucrata " Sofia, your are officially the loudest city from Kiss Alive Tour until now". Spre bucuria cu aer naiv a majoritarilor de pe stadion. Noi, mai carcotasi, ne stranseseram intr-un colt si comentam lipsa de zvac a show-ului si vorbaria excesiva. Era gata sa uit cat iubesc una din declaratiile de tupeu ale secolului, venita din partea lui Paul Stanley:" We were here for you grandfathers, we were here for your parents and NOW we are here for you" Era sa uit cat a insemnat trupa asta pentru industria showbusiness-ului. Cand incepusem sa numar, nervoasa, minutele care mai ramaneau din show, in mijlocul vacarmului produs de bulgarii fericiti...A INCEPUT SPECTACOLUL!

Intr-un val de lumina, confetti si artificii aruncate din grif-ul chitarelor pe accente, au venit peste noi, tavalug, aproape toate marile piese ale grupului. Cele care FAC show-ul Kiss."Shout It Out Loud", "Lick It Up", "I Was Made For Loving You" si "Rock'n'Roll All Nite" ne-au facut in sfarsit fericiti. Sunetul s-a imbunatatit considerabil, nu cred ca asta a fost doar o parere datorata entuziasmului. Stadionul a luat foc cand trupa a afisat culorile Bulgariei pe ecrane, iar Paul Stanley le-a sarutat drapelul. Cele doua magnifice platforme care i-au ridicat pe Gene Simmons si Tommy Thayer, intr-o ploaie de artificii, au marcat sfarsitul unui show de 2 ore, care a avut in deschidere si in inchidere aceeasi trupa. Legenda Kiss a parasit scena lasand in urma un stadion de oameni fericiti, care au parasit locul cantand tare marea absenta a serii, "God Gave Rock'n'Roll To You", care se auzea din boxe. Cred ca e emotionant sa te cheme Eric, Tommy, Gene sau Paul si sa auzi asa ceva din cabina. Merita sa fii Kiss Alive, la bulgari.

Comentarii