"Avatar" nu este doar un alt blockbuster sci-fi hi-tech. Este un epic care va deveni cult, una dintre putinele creatii pentru care inovatia tehnologica este un mijloc, nu un scop. Este unul dintre putinele filme din ultima vreme pentru care suportul material serveste nu doar unei idei, ci unei reevaluari a imersiunii in spectacol - 3D-ul nu a fost niciodata mai bine utilizat si nu si-a revelat nicodata valente mai noi. Povestea puscasului marin recrutat sa faca parte din baza umana de pe Pandora, sa se conecteze mental la un avatar (un corp facut jumatate din ADN uman, jumatate din ADN de bastinas Na'vi), ca sa patrunda in lumea localnicilor si sa poata stabili niste conexiuni intre specii, cuprinde o intreaga mitologie. James Cameron, care a copt proiectul asta 15 ani, inventeaza mai mult decat o lume paralela vie - e un intreg ecosistem populat de o comunitate cu propriile ei date biologice si spirituale. Na'vi sunt niste plasmuiri superbe, metafore ale omului complet dinainte sa "cada" in civilizatie, care au o intelegere superioara a lumii - traiesc dupa credinte traditionale intr-o armonie senzoriala cu tot ce-i inconjoara, gandurile lor sunt una cu actiunea - puterea lor de organizare si comunicare sub forma unei retele bate orice arma. De partea cealalta, oamenii au tehnologia de extragere a unui minereu rar, incearca sa ii colonizeze, apoi le declara razboi si le distrug locul. Filmul asta nu e doar o cochetarie anti-imperialista, e o experienta in sine, e o calatorie cinematografica dupa legi samanice - Jake Sully este avatarul fiecaruia dintre noi. Nu imi amintesc recent un proiect care sa se joace mai puternic cu functia cinematografului de a te face sa treci dincolo. Asta e viitorul.  

Comentarii