"Cinematografia romaneasca are putine capodopere. Ele se pot numara pe degetele de la o singura mana”, spune Ioan Lazar in ultima sa carte, Filmele etalon ale cinematografiei romanesti (1897-2008), aparuta recent la Editura Felix Film. Sunt intru totul de acord cu aceasta afirmatie. Dar pe langa capodopere exista si multe alte filme demne de luat in seama, daca nu pentru calitatile lor generale, macar pentru anumite caracteristici, ori pentru importanța lor in evoluția cinematografiei noastre. Despre toate aceste filme vorbeste cu multa pricepere Ioan Lazar in cartea sa (obligatorie in biblioteca oricarui cinefil roman), de la Vederile romanesti (1897) - "primele filmari"; Tulburarile mersului in hemiplegia organica - "primul film stiințific"; Independența Romaniei (1912) - "etalon al modului de (super)producție, etalon al structurarii privirii spectatorului"; ori O noapte furtunoasa (1943) - "un canon al ecranizarilor dupa Caragiale”; la Moartea domnului Lazarescu (2005) - A fost sau n-a fost (2006), 4 luni, 3 saptamani si 2 zile (2007) ori Restul e tacere (2008).

Ioan Lazar este un intelectual autentic, o voce viguroasa, impresionanta prin seriozitate si inteligența. Trebuie salutata cum se cuvine aceasta apariție editoriala. Daca Istoria critica a literaturii romane de Nicolae Manolescu a suscitat un viu interes, de ce nu s-ar intampla la fel si cu o istorie a filmului romanesc? 

Comentarii