Foarte recent am vazut un film de Lelouch si am scris aici de el (Roman de gare/Roman de duzina), acum am vazut un film de Chabrol, unul din cei mai prolifici cineasti francezi din vechea garda. Rara filmis in era multiplex. Daca Lelouch nu a fost "nouvelle vague", Claude Chabrol are, desi e considerat mai mult ca un Hitchcock francez, un touch de Fritz Lang (v. Filmul sau Dr. M). Eu n-am mai vazut un film de Chabrol de la Cermonia (1995), iar el insusi are acum 77 de ani, dar lucreaza deja la unul nou. Este unul din cei mai prolifici cineasti galici, cu peste 60 de filme, cu incepere din 1958 si Le Beau Serge. Autor de aparente thrillere, satire ale moravurilor, moralelor si moralurilor societatii, iar La fille coupee en deux/Fata taiata in doua nu este o exceptie. Acest nou film de Chabrol este povestea unei tinere care se indragosteste de cine nu trebuie si in acelasi timp cine nu trebuie se indragosteste de ea. Pe ea o cheama Gabrielle Aurore Deneige, adica Gabriela Aurora De Zapada, nu o Alba ca zapada, ci o nuanta satira in plus, prezentatoare a vremii la un post local TV. Interpretata la superlativ de Ludivine Sagnier, mi-a adus aminte de Marilyn Monroe, blonda, senzuala si o umbra de amaraciune, numai in aparenta ingenua. E unul din cele mai bune roluri feminine din filmul european recent (pe linga La Sconosciuta si toate Otiliile si Gabitele de pretutindeni). Benoit Magimel, unul din starurile masculine cele mai chic franceze (de la Nid de guêpes la L'ennemi intime), e Paul Andre Claude Gaudens, fiul bogat, impertinent si putin dus, arogant si rasfatat. Iar François Berleand (Coristii, Transporter) e Charles Denis, nom de plume Charles Saint-Denis (adica sfintul, o alta ironie), scriitorul pervers al carui menaj a trois, quatre le mai include pe editoarea sa (Mathilda May) si sotia fidela care-l adora (Valeria Cavalli). Printre mese copioase si vinuri extraordinare, in aerul proaspat al caselor si castelelor de la tara, se tese o drama al carui motor este domnisoara De Zapada si naiva ei exuberanta amoroasa. Am auzit ca filmul ar fi inspirat dintr-un caz real de crima pasionala de la inceputul secolului; se poate, dar de fapt este despre altceva. Numarul virtuos de prestidigitatie al lui Chabrol transforma complet un tipar "si bogatii pling", iar finalul rezolva in mod surprinzator titlul filmului ad literam.

Comentarii