* Felix Nicolau scrie foarte bune cronici de carte (lasand la o parte faptul ca este si un apreciat prozator). Mai putin acceptat de cei cu staif academic, Nicolau se dovedeste a fi, dincolo de aparenta razvratire (vezi si titlul & subtitlul cartii de fata: Anticanonice. Cronici stresate – Editura Tritonic, 2009), un critic profund. In plus, cronicile sale sunt scrise cu rafinament si captiveaza prin felul viguros in care ne sunt prezentate verdictele. Pentru cine vrea sa citeasca despre literatura romana contemporana, cartea lui Felix Nicolau este una cat se poate de utila.
* Foarte tanarul (n. 1982) Cosmin Perta a dat in Fara titlu (Editura Paralela 45, Colectia Avanpost, 2011) poate cel mai bun volum al sau de poezie. Perta face o figura aparte in randul tinerei generatii de scriitori. Vine cu o sensibilitate usor retro, cu o delicatete mereu afirmata, cu o cumintenie care, atunci cand nu inmoaie prea tare textul, reuseste sa emotioneze. Sunt multe poeme frumoase in aceasta carte. Poem de spus e unul dintre ele. Iata prima strofa: „Ce ma impresoara pe mine acum este labilitatea./ Sunt un barbat bun, fac ce pot,/ Vreau sa fac si mai mult./ De multe ori pantecul meu recita poeme absconse/ Pe care le reproduc cu fidelitate, in absenta inimii mele.” Pacat ca in unele dintre texte apar cuvinte demult scoase din instrumentarul literaturii de azi. Iata cateva exemple: jeleste, dalba, cainta, bolit, izbavire, nemarginirea s.a.

(Sapte Seri, nr.689, 9-15 septembrie)

Comentarii