Marturisesc ca eram aproape gata cu o cronica la Funny Fames U.S / Jocuri Stranii, remakeul lui Michael Haneke la filmul sau austriac din 1997, care a avut premiera la noi pe 13 iunie si inainte a deschis festivalul Transilvania de la Cluj, dar am observat cu surprindere ca nu mai ruleaza nicaieri. Absolut nicaieri in România. Si pentru ca m-am saturat sa scriu de super-eroi anemici americani si nici de comedii schpritzate de vara n-am chef, subiectul este Goya si fantomele lui. Adica ale lui Milos Forman si Jean-Claude Carriere, nu mai putin legendarul lui co-scenarist, anume Goya' Ghosts, ajuns la noi dupa 2 ani de la premiera mondiala, precedat in librarii de o carte grosuta, novelizarea filmului sau romanul scris de ei. Dar si Goya s-ar putea sa fie o fantoma pe ecrane cind o sa apara revista. Pentru ca acest tip de film asa-zis de arta (arthouse), ruleaza in editie extrem de limitata, as zice unicat, adica o singura copie, care umbla de colo colo si cine are noroc o prinde pe unde e si daca pleaca in tara de obicei se intoarce facuta ferfenita. De fiecare data cind se schimba bobina se mai taie citeva fotograme, asa ca filmul sare dintr-o data in mijlocul unei scene noi sau chiar mai rau. Mai marturisesc ca m-am dus cu teama la ultimul film al lui Forman (si s-ar putea sa ramâna asa, pentru ca omul are 76 de ani, e greu asigurabil din cauza virstei), pentru ca in timp ce spectatorii l-au ignorat, criticii i-au distrus acest ultim opus, in termeni pe cit de injuriosi, pe atit de inexplicabili. Si Forman a facut doar 3 filme in ultimii 18 de ani, de la esecul lui Valmont (1989), revenirea cu Scandalul Larry Flynt (1996) si biografia lui Andy Kaufman, Man on the Moon/Omul din luna (1999). Dupa 7 ani revine cu acest fals film biografic, mai personal decit cele doua anterioare, cu teme recurente, oportunism, ipocrizie, intoleranta religioasa si schimbarea de regimuri, despre Cehoslovacia comunista la fel de mult cât despre America post 9/11 si despre interventia lor in irak. Merita vazuti Randy Quaid ca rege idiot, Michel Londsale preot fanatic, José Luis Gómez negustor curajos, Javier Bardem un nou negativ dupa modelul Anton Chigurh, Natalie Portman in dublu rol, Stellan Skarsgard (unul din cei mai buni actori care exista azi), cu peruci excentrice si sunet de clopote in urechi. Un euro-pudding, cu accente felurite, babilonice si uneori chinuite. Un subiect epic si melodramatic, literar, cu tenta istorica, nu departe de romanele lui Dumas, o superproductie in care Goya este martorul istoriei repetitive, neputincios la cursul ei, dar pe care o imortalizeaza pentru posteritate. Mai mult decit "un film obosit de costume", cum mi-a fost descris, o meditatie asupra rolului artistului, orice fel de artist in vremuri de cumpana. Spania e vizualizata excelent, ca si in recentul Alatriste, inchizitia poate fi din Putul si pendulul (desi involuntar aminteste de Monty Python), valorile de productie sunt similare cu fascinantul, dar la fel de criticatul Parfumul, care in schimb avea ca si contra-greutate sursa originala. Tag-ul filmului este "Spune-mi unde se afla adevarul"- el e in pinzele lui Goya, prezente pe ecran, unde pe linga "Capriciile" si "Dezastrele razboiului", recunosti un maestru al filmului european de acelasi calibru.

Comentarii