Ce-nseamna sa faci teatru de bar? Sa adopti o formula de compromis, tanjind, de fapt, dupa un teatru in care n-ai sanse sa intri? Sa te gandesti ca vrei sa te exprimi nu conteaza cum si nu ai unde sau ca vrei sa te exprimi doar intr-un anumit fel si acolo, in bar, ai cum sa o faci intr-o formula autentica? Cele mai multe spectacole de bar, in Romania, sunt alegeri de inlocuire tocmai pentru ca nu tin cont de specificitatea mediului in care se expun. Nu isi structureaza viziunea in functie de identitatea estetica si politica a unui spatiu independent de consum. Nu iau in considerare relatia intima - extrem de solicitanta, dar extrem de provocatoare pentru actor - care se poate stabili doar atunci cand ai spectatorul la cativa metri de tine si ii poti sufla in bere, si il poti face mult mai usor sa-ti fie partener decat atunci cand e in sala. Spectacolele de bar au o chimie cu totul speciala. Se creeaza intr-un perimetru de apropiere care poate deveni acord de parteneriat cu publicul. Actorul simte reactia spectatorului mult mai acut, poate experimenta la nivel de relationare ochi in ochi si de plasare in spatiu, poate submina cultura de consum pe care publicul de bar o sustine. Actorul isi poate face un moft - hai sa joc o piesuta haioasa pe care nu pot sa o joc pe scena de la Bulandra - sau poate explora un mesaj social sau estetic pe care e greu sa il afirme cand are un angajament intr-un teatru. Sta in abilitatea echipei de creatie sa vada spectacolul de bar in toata complexitatea fenomenului social pe care il antreneaza. Sa-si pregateasca publicul pentru un tip de spectacol frontal, incomod, care pune langa expresso-ul dublu niste intrebari. Trebuie insa sa vrei sa folosesti barul ca pe un spatiu de experiment, in care sa vrei sa faci nu un teatru de trecere spre marea scena, ci un teatru conceput pentru o structura cu totul aparte. Cam greu, nu? 

Comentarii