Gratie editurii Institutului Cultural Roman, avem de-acum in romaneste cartea lui Alain Cophignon despre Enescu. Prezentata cronologic, monografia este exceptional documentata, usor de citit, captivanta, rezultatul unei munci titanice. Trebuie felicitata si traducatoarea Anca Domnica-Ilea. Sa duci la bun sfarsit traducerea unei astfel de carti nu e deloc o treaba usoara.

Din cate cunosc, in Occident mai exista o singura monografie dedicata lui Enescu, a englezului Noel Malcolm. Cum o avem pe aceasta, a lui Cophignon, si avem si Amintirile lui George Enescu, consemnate de Barnard Gavoty, aparute in urma unei colaborari dintre acelasi ICR si editura Curtea Veche, sper ca nu peste mult timp sa fie tradusa si cartea lui Malcolm.

Monografia scrisa de Cophignon si publicata in Franta in 2006 e inca o dovada ca Enescu incepe sa fie recunoscut la adevarata sa valoare. Daca pana acum nu foarte multi ani el era considerat in primul rand un virtuoz al viorii si abia apoi un compozitor (Rapsodia Romana nr. 1 fiind cea mai apreciata compozitie a sa), iata ca acum Enescu e considerat in primul rand un urias compozitor, lucrari precum Oedip (una dintre cele mai importante opere compuse vreodata), Sonata a III-a pentru pian si vioara „in caracter popular romanesc”, Simfonia a III-a, Octuor, Dixtuor, Simfonia de Camera s.a. fiind cantate pe tot mai multe dintre scenele lumii.

Nu uitati ca in perioada 30 august - 26 septembrie se va desfasura o noua editie a Festivalului si Concursului International „George Enescu” (biletele sunt distribuite prin intermediul Eventim.RO - www.eventim.ro).

Comentarii