Cel mai dificil e sa prezinti o carte celebra. Te intrebi, in primul rand, ce sens are, ca doar au vorbit atatia despre ea. Apoi ce sa spui ca sa nu repeti cuvintele lor.
Elogiu mamei vitrege (Editura Humanitas, 2011, traducere de Alma Maria Moldovan) este o astfel de carte binecunoscuta. Un roman erotic scris cu mare arta.
Rareori am intalnit prezentat cu mai multa forta corpul uman, alternandu-se erotismul ametitor cu amanuntele care, la 99 de scriitori dintr-o suta, ar fi fost dezgustatoare (vezi „ablutiunile lui don Rigoberto”).
Sunt si pagini in care Vargas Llosa apeleaza la mitologie, sporind aerul magic al povestii. E clar ca romanul nu suna deloc ca unul dintre multele romane erotice contemporane, ci aminteste de acele scrieri licentioase vechi.
In Elogiu mamei vitrege, pustiul Alfonso reprezinta corespondentul masculin al Lolitei, finalul cartii, de-o finete psihologica extraordinara, relevand, chiar daca usor ambiguu, figura micului demon.
Romanul lui Vargas Llosa este o capodopera a literaturii erotice contemporane. Atentie, la Editura Humanitas, in seria de autor Mario Vargas Llosa a aparut si continuarea acestuia, Caietele lui don Rigoberto.

(Sapte Seri, nr. 691, 23-29 septembrie)

Comentarii