Victor Rebengiuc adanceste umanitatea railor, vulnerabilitatea carismatica a puternicilor, dreptatea celor carora nimeni si nimic nu le mai da dreptate. Lupta pentru inocentii inraiti (Caliban, Furtuna, regia Liviu Ciulei, Teatrul Bulandra), pentru copiii din ratatii invinsi de-un vis de-o viata (Willy Loman, Moartea unui comis voiajor, regia Felix Alexa, Teatrul Bulandra).

Victor Rebengiuc joaca intotdeauna pe verticala, niciodata pe orizontala. Condenseaza devenirea personajului, trecutul-din-prezentul-care-va-fi-miine, nu ceea ce e la vedere pentru toti ochii avizi de giumbuslucuri, nu ceea ce e palpabil la o prima atingere. Descopera, o data cu spectatorul, lumile din spatele lumii privite si cauta fibrele ascunse din corpuri de text cunoscute. Da timp personajului sa creasca si sa cada in cei care-l privesc. Iti creeaza senzatia ca nu si-a locuit niciodata personajele inainte de-a te atrage in scara blocului lor. Incet, incet, pe masura ce-nveti cum sa urci si de ce sa te sprijini - iti deschide toate etajele.

Victor Rebengiuc aduce tacamurile din argint cand la masa istoriei cainoase curg balele noului sistem (Preobrajenski, Inima de caine, regia Yuriy Kordonskiy, Teatrul National I.L.Caragiale, Bucuresti).

Victor Rebengiuc poate fi butucanos, malos si marlanos - Tanase Scatiu (Tanase Scatiu, regia Dan Pita) sau poate fi o sugativa capricioasa (Serebreakov, Unchiul Vanea, regia Yuriy Kordonskiy, Teatrul Bulandra) atunci cand nu i se da atentie. Poate fi fata lunga si inmarmurita - Moromete (Morometii, regia Stere Gulea) sau mers seducator, ca pe poante - Fetisov (Colonelul-Pasare, regia Alexandru Dabija, Teatrul Bulandra).

Pregatiti-va sa-l vedeti, in curand, intr-un spectacol regizat de Radu Penciulescu - Marele Inchizitor - la Teatrul National din Bucuresti. 

Comentarii